Ion Cristoiu: Diversiunea pusă la cale de Klaus Iohannis pentru a se salva şi a-şi salva Clica a reuşit! Nimeni nu e vinovat!

Luni, 12 decembrie 2022. Preşedintele Klaus Iohannis susţine o conferinţă de presă la Palatul Cotroceni cu prilejul vizitei în ţara noastră a preşedintelui Confederaţiei Elveţiene.

Joi, 8 decembrie 2022, Consiliul JAI a respins (cu două voturi împotrivă, Austria şi Olanda) cererea noastră de a fi admişi în spaţiul Schengen.

E un dezastru.

Şi nu atît pentru că o nouă încercare din 2008 de a fi admişi a eşuat, ci pentru că:

1) În schimbul admiterii, România a făcut toate concesiile posibile pentru a da curs cererilor occidentale de implicare în Războiul din Ucraina.

De la cheltuielile nesăbuite cu întreţinerea refugiaţilor ucraineni (ca şi vaccinurile, o sursă uriaşă de corupţie prin folosirea cuvintelor mari) pînă la trimiterea în secret în Ucraina de arme, trupe speciale şi comandouri ale serviciilor secrete.

2) Convinşi că Marile Puteri vor lua România în braţe şi o vor trece fără probleme rîul care o desparte de ţărmul Schengen, liderii politici ai României, în frunte cu Klaus Iohannis, au făurit şi întreţinut, în chip iresponsabil, iluzia că admiterea e deja o chestiune de rutină. Ca şi în cazul Germaniei care pregătea intens sărbătoarea Cuceririi Stalingradului, în cadrul Puterii se pregăteau sărbători uriaşe. Deja începuse bătălia pe Cine ne-a vîrît în Schengen! PNL, Partidul Meu, pregătea ruperea Coaliţiei şi declanşarea anticipatelor, pentru a exploata ceea ce partidul credea a fi imensul capital politic dobîndit de admiterea României în Schengen.

În 20 octombrie 2022, avertizam în comentariul Neadmiterea României în Schengen poate fi Stalingradul regimului Iohannis asupra pericolului întruchipat de faptul că „deja liderii de la Bucureşti se comportă de parcă decizia a fost deja luată şi e de neclintit şi nimeni şi nimic n-o mai poate schimba”.

3) Admiterea în spaţiul Schengen semnifica, pentru români, atît admiterea deplină în UE, cît şi – dacă nu mai ales – dispariţia sindromului de România – Proasta Europei.

Din toate punctele de vedere, Lovitura primită de România pe 8 decembrie 2022 poate fi comparată cu cea a pierderii Ardealului de Nord din 1940. Fireşte, ţinînd cont de condiţiile deosebite dintre cele momente.

Pentru pierderea Ardealului de Nord, românii au făcut responsabil pe Regele Carol al II-lea. Şi nu întîmplător.

Carol al II-lea confiscase politica externă şi militară a României începînd cu 10 februarie 1938, cînd a instaurat Dictatura regală.

În chip asemănător, de la suirea pe tronul de Preşedinte al României, Klaus Iohannis a confiscat politica externă şi militară a României.

Guvern, Parlament, Ministru de Externe n-au avut şi n-au nici un cuvînt de spus în politica externă şi militară a României.

N-au avut, nici un moment de spus nici în negustoria secretă încheiată de Klaus Iohannis cu Marile Puteri în chestiunea Schengen:

Admiterea în Schengen în schimbul transformării României în Soldatul universal al Occidentului în Războiul din Ucraina.

E mai mult decît semnificativ că la conferinţa de presă de la Bruxelles, din 14 decembrie 2022, Klaus Iohannis a insistat pe formula Eu şi echipa mea. Eu şi echipa mea vom face şi vom drege pentru a fi admişi în Schengen.

Nici un cuvînt despre Parlament, despre Guvern, despre partidele politice.

El şi iar El!

Românii au identificat rapid responsabilul.

Un sondaj de luni 5 decembrie 2022 punea pe seama lui Klaus Iohannis responsabilitatea unui eventual eşec.

După eşec, un Sondaj CURS l-a indicat pe Klaus Iohannis drept principalul responsabil.

Pentru Căderea Ardealului, responsabilul principal, Carol al II-lea, a fost nevoit să abdice în 6 septembrie 1940. Tentativa stîngace de a supravieţui, încredinţînd şefia Guvernului generalului Ion Antonescu, a eşuat. Liderii partidelor politice de la vremea respectivă au refuzat participarea la guvernare, deşi îl simpatizau pe General. Ei au pus condiţia de neclintit:

Abdicarea lui Carol al II-lea.

Klaus Iohannis nu e monarh, chiar dacă se poartă ca un monarh şi ca un monarh absolut.

Nu se pune problema abdicării.

E în ultimii ani de mandat pentru a se pune problema suspendării.

Lovitura dezastrului risca să se răsfrîngă asupra PNL şi îndeosebi a lui Nicolae Ciucă, evident creditat preferat al lui Klaus Iohannis la prezidenţialele din 2024.

În aceste condiţii, pentru Klaus Iohanis, pentru PNL, pentru Camarila generalilor se punea problema unei abateri a furiei naţionale de la persoana lui Klaus Iohannis în special şi de la ceilalţi membri ai Clicii de la Cotroceni.

Aşa cum am scris în comentariul din 12 decembrie 2022, O diversiune de cavernă: Şo pe companiile austriece din România! diversiunea a constat în concentrarea furiei populare pe Austria, pe firmele austriece astfel încît Klaus Iohannis şi Clica să fie salvaţi.

Şi Diversiunea a reuşit.

Spre stupoarea mea, după 32 de ani de economie de piaţă, cu generaţii după generaţii care n-au cunoscut naţionalism comunismul regimului Ceauşescu românii s-au dedat la cel mai deşănţat naţionalism de grotă.

S-a vorbit la televiziuni de naţionalizarea OMV, s-au făcut eroi legendari din proprietari de bodegi şi de mezelării care anunţau pe facebook că nu vor servi pe acei care au carduri de la BCR, comandourile lui George Simion au blocat benzinăriile OMV fără ca forţele de ordine să intervină.

Pe televiziunile de ştiri s-au perindat personaje cu un retorică amintind de cea a FeSeNistelor din anul 1990.

Nu ne vindem ţara, străinii rîvnesc la Grădina Maicii Domnului care e România.

 S-a trecut la rescrierea Istoriei astfel încît românul să înţeleagă că din cele mai vechi timpuri Austria ne-a duşmănit.

 Toate clişeele folosite pentru caricaturizarea lui Putin au fost puse la lucru pentru a-l caricaturiza pe Cancelarul Austriei.

La Jgheab materialele trimise presei pentru ca aceasta să facă propaganda Războiului Sfînt împotriva Rusiei au fost înlocuite cu materialele trimise presei pentru ca aceasta să prezinte Austria drept un pion şi spion al Rusiei în UE.

Principalul instrument de abatere a furiei populare l-a constituit campania de boicotare a firmelor austriece.

Lansată de cîinele din coteţul Cotrocenilor – Rareş Bogdan – campania a coborît România la nivelul de comportament al unui trib turcesc din secolele premergătoare islamizării. Numai la aceste triburi din secolele VI-VIII, care nu deveniseră stat, viaţa era dominată de răzbunare. Răzbunarea cu pumnalul, cu sabia sau cu otrava. Dat fiind că românii n-au pumnalele şi săbiile turcilor preislamici, Răzbunarea împotriva Austriei a luat forma grotescă a boicotării companiilor austriece.

Inutil să mai adaug că USR şi REPER, partide ce se pretind proeuropene, n-au avut nici o reacţie la iniţiative funambuleşti gen Naţionalizarea OMV sau mutarea conturilor unor companii de stat de la BCR la CEC. CEC – o bancă la care eu nu mi-aş depune nici restul de la cinci lei.

De pe 8 decembrie 2022, cancelarul Austriei n-a contenit să iasă în public şi să explice austriecilor vetoul ţării sale.

Duminică, 11 decembrie 2022, cancelarul Austriei a dat un interviu de o oră în această chestiune popularei emisiuni Ora presei de la postul public de televiziune din Austria.

Preşedintele României, al ţării care a suferit Dezastrul, n-a catadicsit să-şi arate Înalta Faţă Poporului Român timp de patru zile. S-a mulţumit în 8 decembrie 2022 cu un comunicat într-un limbaj de tablă şi apoi şi-a petrecut weekendul la domiciliul conjugal de la Sibiu.

Explicabil de ce prima ieşire în public după atîtea zile de dispariţie, cea de la conferinţa de presă comună cu preşedintele Elveţiei a fost aşteptată cu nerăbdare de toată suflarea românească.

Ce va spune Preşedintele?

Cum va explica dezastrul?

Ce va spune despre căile de acţiune?

Pentru ca nici acum să nu dea seamă poporului român, preşedintele apelează la o manevră care-l descalifică:

Pune o ziaristă de la Televiziunea Prezidenţială Digi 24 să-i adreseze toate întrebările despre dezastru, în ceea ce s-ar numi un set de întrebări, astfel încît el să nu fie obligat să răspundă cît de cît amănunţit. Ba mai mult, îi anunţă pe jurnalişti că se va pronunţa mai pe larg peste cîteva zile, la Bruxelles.

Un ziarist găseşte totuşi prilejul de a-l întreba despre halucinanta Campanie naţionalist-comunist Boicotarea firmelor austriece, în plină desfăşurare.

Are loc următorul dialog:

„– Şi, de exemplu, boicotul este o parte a soluţiei sau nu?

Klaus Iohannis: Nu cred că putem să epuizăm în această seară tema şi de aceea voi lăsa ceva de discutat şi pentru următoarele noastre întîlniri.”

De la un preşedinte proeuropean, cel care a pus şi pune valorile euroatlantice înaintea valorilor româneşti, te-ai fi aşteptat la o condamnare aspră a boicotului.

Klaus Iohannis o scaldă.

În aceste condiţii, boicotul se întinde la companiile de stat. Ministrul Transporturilor Sorin Grindeanu anunţă – cu de la sine putere – „mutarea conturilor deţinute de companiile subordonate ministerului de la BCR la o bancă românească” (de fapt, rrromânească!)

Miercuri, 14 decembrie 2022, Klaus Iohannis ţine o conferinţă de presă la Bruxelles. Atît Declaraţia, cît şi răspunsurile la întrebări dau curs voinţei de a pune capăt Campaniei naţionalist-comuniste.

După ce timp de o săptămînă Austria a fost prezentată de liderii PNL, de televiziunile de partid şi de stat ca un duşman al României, preşedintele declară fără să clipească:

„Argumentul lor (al austriecilor – n.n.) n-a fost unul anti-românesc sau anti-bulgăresc, a fost un argument legat de migraţia ilegală”.

Totodată, Klaus Iohannis ia poziţia faţă de boicot.

De ce n-a făcut-o la conferinţa de presă de luni?

De ce n-a intervenit – fie şi pe twitter – începînd cu după-amiaza lui 8 decembrie 2022, cînd România se definea prin întrecerea:

Cine boicotează mai spectaculos şi mai tembel?

Dintr-un simplu motiv.

Sondajele făcute de SRI i-au spus că pericolul a trecut.

Diversiunea a reuşit.

Românii – pe care nici o furie nu-i ţine mai mult de cîteva zile – s-au răcorit administrînd bulane pe spinarea Austriei!

Prin urmare, furia a trecut.

Klaus Iohannis s-a salvat pe el însuşi şi şi-a salvat clica.

Miercuri, 14 decembrie 2022, a declarat răspicat că nimeni din România nu e vinovat de dezastru:

”Ne-am implicat cu toţii, şi colegele, şi colegii care sunt acum cu mine în sală şi care se preocupă intens de aceste chestiuni şi miniştrii care au fost implicaţi s-au preocupat, şi-au făcut treaba. Mi s-a părut puţin ciudată vânătoarea de vinovaţi care s-a declanşat în unele medii. Vinovaţii nu se găsesc în Bucureşti, nici în România.”

Nimeni nu va răspunde. Nu se va lua nici o măsură. Nu se va trage nici o concluzie.

Nu m-ar mira ca toţi cei implicaţi în Campania Schengen să fie decoraţi.

A fost un succes de proporţii al unei Diversiuni pentru care nici măcar nu s-a cheltuit prea mult, atît în plan material şi uman.

Uluitoarea reuşită ne dă un mesaj:

La prezidenţialele din 2024 ne vor face să alegem pe cine vor ei.

Fără un mai mare efort precum cel de acum.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro