Cea mai mare pată solară din ultimii 24 de ani, vizibilă cu ochiul liber pe suprafaţa Soarelui

O pată uriaşă s-a format pe emisfera solară îndreptată spre Terra şi produce frecvent explozii solare puternic energizate. Deocamdată, niciuna dintre explozii nu a fost acompaniată de o ejecţie de masă coronală, fenomen care poate duce la apariţia aurorelor în regiunile polare ale Pământului, dar şi perturbaţii în operarea şi comunicaţiile cu vehiculele spaţiale, sateliţii, centralele electrice şi liniile de înaltă tensiune.

Pata solară, identificată de astronomi sub denumirea AR2192, este îndeajuns de mare să poată fi observată de pe Pământ fără ajutorul unui telescop. Specialiştii avertizează însă amatorii de fenomene solare să nu se uite spre discul Soarelui fără ochelari de protecţie sau filtre care să reducă intensitatea luminii, pentru că altfel riscă să orbească.

"Acesta este cel mai mare grup de pete solare din noiembrie 1990 până în prezent", a declarat Doug Biesecker, cercetător la Centrul de prognoză a vremii spaţiale din cadrul Serviciului Naţional Meteorologic din Statele Unite.

Potrivit site-ului The Sun Today, pata solară este aproape la fel de mare ca Jupiter, cea mai mare planetă din Sistemul Solar.

Cea mai mare pată solară observată a fost văzută în 1947 şi era de trei ori mai mare decât AR2192.

Actuala regiune de pe suprafaţa discului solar are circa 128.000 de kilometri în diametru, ceea ce înseamnă ca ar putea adăposti zece planete ca Terra de-a lungul său.

Petele solare masive dau naştere, adeseori, unei activităţi solare intense, ceea ce poate fi îngrijorător dacă rezultă în ejecţii de masă coronală îndreptate spre Terra. Potrivit lui Biesecker, mărimea nu este singurul lucru care contează când vine vorba despre severitatea exploziilor solare. Complexitatea din punct de vedere magnetic a petei solare este un bun indicator referitor la puterea unei eventuale explozii.

"O pată solară are de obicei un pol nord şi un pol sudic din punct de vedere magnetic, dar sunt şi cazuri în care polaritatea este amestecată. AR2192 prezintă parţial polaritate amestecată, dar această pată solară nu este atât de înfricoşătoare precum a fost cea care a provocat furtuna solară de la sfârşitul lui octombrie 2003", a explicat astronomul.

În 2003, furtuna solară care a avut loc la sfârşitul lui octombrie a dus la apariţia aurorei boreale, care a fost vizibilă chiar şi în regiunea Floridei, din sud-estul Statelor Unite, potrivit NASA.

Deşi actuala pată nu pare să fie la fel de activă precum cea din 2003, care a fost mai mică, dar complexă din punct de vedere magnetic, în ultima săptămână aceasta a produs opt explozii de clasă M şi două de clasă X, cea mai puternică variantă, pe scara care măsoară intensitatea exploziilor solare.

"Dacă pata rămâne la acest nivel de complexitate, credem că se vor mai produce explozii de clasă X, iar această situaţie ar trebui să continue în următoarele şase - şapte zile. Ne află acum în situaţia ca orice posibilă ejecţie de masă coronală să fie îndreptată spre Pământ, în următoarele trei - patru zile", a spus Biesecker.