Scobitul în nas poate creşte riscul de Alzheimer

Un studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea Griffith (Australia) a observat că infecţia cu Chlamydia pneumoniae în nervul olfactiv poate favoriza invazia în creier, catalizând la rândul său acumularea de plăci beta-amiloide, una dintre semnele distinctive ale neurodegenerării.

Acest lucru a fost observat la şoareci, dar având în vedere că ADN-ul acestui agent patogen este detectat în 80% dintre pacienţii cu Alzheimer, nu ar fi surprinzător să existe o legătură strânsă între infecţie şi demenţă.

Nervul olfactiv face legătura între mediul extern şi creier şi poate ocoli bariera hemato-encefalică, "scutul" care protejează ţesutul cerebral de viruşi, bacterii, ciuperci şi paraziţi.

Scobitul în nas poate deteriora cavităţile nazale şi încuraja proliferarea agenţilor patogeni, care au, astfel, o cale larg deschisă către creier.

Cercetările efectuate de Departamentul de Neuropatologie de la Institutul Charité din Berlin au arătat că SARS-CoV-2, agentul patogen responsabil de pandemia COVID-19, poate exploata celulele nervoase ale mucoasei olfactive şi poate urca prin nervul olfactiv până la creier, permiţându-i să îl atace.

Alţi agenţi patogeni legaţi de Alzheimer, cum ar fi bacteria Chlamydia pneumoniae, pot face acelaşi lucru.

Pe lângă Chlamydia pneumoniae, cercetătorii subliniază că alţi agenţi patogeni, cum ar fi ciuperca Candida albicans şi parazitul Toxoplasma gondii, pot stabili "infecţii persistente, latente sau cronice în ţesuturile periferice, care includ nasul. Aici pot persista o perioadă lungă de timp fără a declanşa simptome evidente, "până când pătrund în creier cu consecinţe patologice". Cum se instalează în nas? O cale evidentă este rinotillexomania, termenul ştiinţific prin care experţii numesc obiceiul compulsiv de a se scobi în nas. Tot ceea ce se găseşte pe vârful degetelor şi care nu a fost igienizat temeinic se depune în cavitatea nazală şi de aici poate „călători” până la creier.