STUDU: Virusuri ale omului de Neanderthal, regăsite în ADN-ul uman modern

Oamenii de ştiinţă britanici au comparat ADN-ul oamenilor de Neanderthal şi al altui grup de oamenii preistorici, denisovanii, cu ADN-ul bolnavilor de cancer, descoperind virusuri preistorice în ADN-ul modern, ceea ce sugerează că acestea s-au dezvoltat într-un strămoş comun, cu peste jumătate de milion de ani în urmă, informează dailymaily.co.uk.

Descoperirea le va permite oamenilor de ştiinţă să investigheze legături posibile între "retrovirusurile endogene", prezente în ADN, şi maladii ale omului modern, precum SIDA şi cancerul.

Oamenii de Neanderthal au coexistat cu strămoşii noştri europeni timp de mii de ani, dar au aparţinut unei subspecii diferite de hominizi şi au dispărut cu aproximativ 30.000 de ani în urmă.

Aceste virusuri formează 90% din genomul numit uneori ADN "deşeu", care nu conţine coduri cu instrucţiuni pentru formarea proteinelor.

"Nu l-aş include în categoria de «deşeu» doar pentru că încă nu ştim cum funcţionează. În anumite circumstanţe, două virusuri «deşeu» se pot combina pentru a cauza o anumită boală. Am văzut deja de mai multe ori acest lucru în cazul animalelor. S-a observat că retrovirusurile endogene au cauzat cancer când au fost activate de anumite bacterii, în cazul şoarecilor cu sistem imunitar slăbit", a afirmat Gkikas Magiorkinis, de la Departamentul de Zoologie al Universităţii Oxford.

Echipa de cercetare de la Oxford intenţionează să stabilească legături posibile între aceste virusuri preistorice, din familia de virusuri HML2, cancer şi virusul imunodeficienţei dobândite (HIV), care cauzează SIDA.

"Pacienţii infectaţi cu HIV prezintă un risc mai ridicat de a dezvolta cancer, din motive care nu sunt pe deplin înţelese. Este posibil ca unii factori de risc să fie genetici şi să aibă legătură cu virusurile HML2. Acestea se reactivează, de asemenea, la pacienţii bolnavi de cancer şi SIDA, prin urmare s-ar putea dovedi utile, ca virusuri-ţintă pentru terapii viitoare", a declarat doctorul Magiorkinis.

Studiul, publicat în revista Current Biology, a beneficiat de finanţarea organizaţiei Wellcome Trust şi a Consiliului de cercetare medicală.