Focus. Maria – „sfânta” sibiencelor şi a studenţilor sărmani

Născută în Mizieş - Bihor, la 1 decembrie 1854, Maria a fost nepoata lui Miron Romanul, Mitropolit al Ardealului, iar la vârsta de 20 de ani s-a căsătorit cu Partenie Cosma, la acea vreme tânăr avocat în Beiuş. În 1876 s-au mutat la Sibiu, unde soţul său a devenit directorul general al Băncii „Albina”. A adus pe lume cinci copii, 3 fete şi 2 băieţi, una dintre fiicele sale, Hortenisa, devenind soţia lui Octavian Goga.

Maria Cosma a iubit neamul românesc şi s-a implicat în activitatea Asociaţiunii ASTRA, înfiinţând, la 1881, „Reuniunea Femeilor Române din Sibiu”, organizaţie pe care a condus-o din postura de preşedintă. Primul obiectiv asumat a fost cel al înfiinţării, la Sibiu, a unei şcoli de fete, ţintă pe care a atins-o în doar doi ani. Astfel, în 1883, în imediata vecinătate a sediului „Astra” a fost inaugurată „Şcoala de fete” (clădirea în care, în prezent, are sediul Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă nr. 2 Sibiu), la care a venit să predea Daniil Popovici Barcianu, profesor al Seminarului Teologic, şi Elena Tănăsescu, viitoarea soţie a lui Ioan Slavici.

La acea vreme, sibienii cu stare îşi trimiteau copiii să înveţe în capitalele Europei „plătind prea scump spoiala străină, care în cele mai multe cazuri îndepărtează sufletul copiilor de părinţi şi neam”, aşa cum avea să descrie Maria Cosma situaţia existentă la începutul secolului XX.

Mai mult decât o şcoală

Un alt mare proiect al Mariei Cosma a fost „Masa studenţilor” pe care, alături de soţul său, l-a demarat la 1 octombrie 1895. Într-o aripă a sediului Băncii Albina de pe strada Mitropoliei din Sibiu (în prezent sediul BNR), a fost amenajat un spaţiu în care studenţii săraci puteau servi masa. „Numai în internate şi în parte la mesele studenţilor se poate îmbunătăţi soarta generaţiei noastre, care e de dorit să intre în veaţă cu mai mulă sănătate trupească şi sufletească; de aceea trebuie să apelăm la toată fiinţa românească, să pornească o acţiune intensivă pentru educarea familială-românească a tineretului nostru.”

Printre regulile obligatorii impuse beneficiarilor „Mesei studenţeşti”, se numărau conduita morală ireproşabilă, păstrarea tradiţiilor religioase româneşti şi o situaţie bună la învăţătură.

Anul 1905 au adus-o pe Maria Cosma în postura de organizatoare a noului Muzeu al Asociaţiunii şi a „Şcolii de Menaj” din cadrul Reuniunii Femeilor Române. „Prin activitatea-i uriaşă şi atât de binefăcătoare vieţii noastre sociale şi culturale, şi-a dobândit respectul, cinstea şi admiraţia tuturor acelora cari înţeleg şi ştiu aprecia munca desinteresată şi nobilă a altruismului”, nota ziarul „Luceafărul”, la inaugurarea muzeului.

Formarea propriilor copii

De vrednicia Mariei Cosma a aflat şi Regele Carol I al României, la 1906, cu prilejul expoziţiei organizate la Bucureşti, prin care au fost marcaţi 40 de ani de domnie ai acestuia. La expoziţie a fost amenajat un pavilion al Ardealului, denumit „Românii de peste hotare”, iar cuplul regal a primit din partea Minervei, fiica cea mică a Mariei Cosma, un exemplar al „Albumului de broderii şi ţesături româneşti”, al cărei autoare a fost.

Minerva nu a fost singura fiică talentată a Mariei Cosma: Lucia, fata cea mare, avea să devină una dintre cele mai cunoscute soprane ale României. Descoperită de Gheorghe Dima, cu care a studiat la Sibiu, Lucia s-a perfecţionat la Paris, pentru ca, alături de George Enescu, să cânte pe scena Ateneului Român, în 1916, în cadrul unui concert caritabil dedicat ajutorării orfanilor de război.

Lucia Cosma a cunoscut faima pe marile scene ale Europei, cu spectacole impresionante susţinute în Viena şi Londra, ajungând, în 1924, profesoară la Conservatorul din Bucureşti. În 1946, revine la Sibiu ca profesoară la Conservatorul Popular şi, ulterior, la Şcoala Populară de Arte.

Reuşita Luciei este rodul educaţiei primite de la mama sa, Maria, care, în toţi cei 90 de ani de viaţă, a promovat feminismul şi grija pentru tinerii români dornici de învăţătură. Maria Cosma s-a stins în 1944, Revista „Transilvania” notând în ediţia din luna decembrie: „N’a fost însă iniţiativă mai de folos, n’a fost activitate mai rodnică pe teren cultural şi educativ în Ardeal decât acelea alei Mariei Cosma (..) Să luăm din mâna obosită, atinsă de suflul morţii, făclia dragostei de cei lipsiţi de neam, de lege şi de frumuseţe, pe care Maria Cosma a purtat-o cu vrednicie timp de aproape 90 de ani. S’o luăm din mâna ei cu evlavie şi să n’o lăsăm să se stingă, oricât de tare ar fi furtuna, oricât de slabi am fi noi”.

Rămasă în istorie

La 75 de ani de la urcarea la Cer a Mariei Cosma, lectorul universitar sibian Sorana Maier şi părintele Constantin Necula au publicat lucrarea „Chipuri feminine sibiene din alte veacuri”, o galerie impresionantă a femeilor de care Sibiul şi Ardealul sunt mândri prin prisma lucrurilor măreţe pe care le-au înfăptuit în cursul vieţii.

Printre acestea se află şi Maria Cosma, „sfânta” sibiencelor şi a studenţilor sărmani, ale cărei fapte demonstrează încă o dată că judeţul Sibiu a avut dintotdeauna oameni şi locuri de poveste!