COMENTARIU Crenguţa Nicolae: Cui i-e frică de vaccinuri în ţara lui Superman

Atunci când guvernul impune restricţii din cauza trecerii ratei de infectare peste câte un prag, nu e însă nici din cauza bătrânilor sau a bolnavilor pe care statul s-ar strădui să-i protejeze, nici din cauza tinerilor nedisciplinaţi, nici din cauza partidelor cu idei creţe despre 5G. Ci e numai din cauza faptului că statul, prin toate partidele care l-au condus, nu a izbutit în ani de zile să ridice un sistem sanitar rezistent şi nici acum nu e în stare să-l consolideze. De câte ori mai vine câte un val de pandemie şi sistemul rămâne fără paturi, fără medici, fără curent sau oxigen, politicienii dau imediat vina fie unii pe alţii, fie pe populaţie. E o poveste unde, la fel ca şi în cearta din coaliţie sau din PNL, nu există băieţi buni şi băieţi răi: de câte ori îi vedem pe unii dând obsesiv vina pe alţii şi niciodată asumându-şi vreo răspundere ori recunoscând că au greşit, e cel mai bun indiciu că respectivii mint şi nu merită votaţi.

Pentru cine nu ştie ori a uitat, merită repetat: discuţia despre starea sistemului sanitar a avut loc şi în alte ţări, chiar dacă acelea sunt mult mai bogate decât România. Tăierile de cheltuieli cu ocazia crizei financiare din deceniul trecut au redus drastic capacitatea sistemelor sanitare publice de a face faţă nu numai unor epidemii, dar chiar şi eforturilor obişnuite presupuse de bolile cronice. Soluţia preferată la vârful UE, aşa cum pe vremea regimului Băsescu a început şi în România, a fost să fie stimulat cât mai mult sectorul privat în dauna celui public şi astfel să se transfere cât mai mult din costuri pe pacienţi. Mai nou, după ce a venit pandemia, aceeaşi UE a preferat să impună restricţii şi sancţiuni din ce în ce mai dure populaţiei, tocmai ca să nu se vadă cât de rău o duc sistemele sanitare publice.

Singura cheltuială publică importantă acceptată de Germania, Franţa şi celelalte puteri occidentale a fost cumpărarea de vaccinuri fără număr, cu care au scos ochii electoratului exact cum a făcut Cîţu: vaccinurile sunt singura armă contra pandemiei, v-am oferit vaccinuri gratis, dacă nu vreţi să vă vaccinaţi înseamnă că nu meritaţi nimic. Când presa (cea normală, „mainstream”) a început să descopere efecte adverse noi şi decese din cauza vaccinurilor, a apărut rapid contrapropaganda: în Norvegia, o prezentatoare tv a declarat că ei „i-ar plăcea să moară de la vaccinul AstraZeneca”, pentru că „unii trebuie să se sacrifice în războiul contra corona”; în Marea Britanie, celor cu rude decedate de la vaccin li s-au luat interviuri şablon în care lăudau vaccinurile şi îndemnau oamenii să se vaccineze.

Rezultatul, la fel ca şi în România, a fost că ţările bogate şi-au făcut stocuri excesive de vaccinuri, un fenomen pe care l-au acuzat atât OMS, cât şi ţările sărace, inclusiv acum cu ocazia Adunării Generale a ONU, când Joe Biden a promis că SUA vor dona 500 de milioane de doze Pfizer, cumpărate la circa 7 dolari bucata, pentru ţările care n-au bani să-şi cumpere. Comisia Europeană „a asigurat până la 4,6 miliarde de doze de vaccinuri contra Covid şi sunt în curs negocieri pentru alte doze”, scrie pe site-ul oficial al UE, deşi populaţia Uniunii este de doar 450 de milioane de oameni. Majoritatea dozelor sunt de la Pfizer (până la 2,4 miliarde de doze), iar între cele comandate e bine de ştiut că sunt şi 405 milioane de doze de vaccin CureVac, marca despre care premierul Cîţu se preface că în cazul dozelor arvunite de România a fost vorba de o greşeală sau o şmecherie a fostului ministru Voiculescu.

Investiţia exclusivă a ţărilor bogate în vaccinuri a funcţionat, pentru că vaccinurile sunt eficiente, cu condiţia să fie asociate cu cât mai multe măsuri de precauţie, mai ales atunci când vaccinatul e vulnerabil din punct de vedere medical sau are de-a face cu persoane vulnerabile. În rest însă, la fel cum Germania lui Merkel, de dragul economiei care avea nevoie de forţă de muncă nouă şi ieftină, nu s-a uitat la câteva violuri sau înjunghieri comise de imigranţi, tot aşa e şi cu vaccinurile contra Covid, sau mai exact cu prima lor generaţie, cea existentă acum pe piaţă: de dragul economiei care are nevoie de cât mai puţini pacienţi cu Covid în spitale, nici UE şi nici celelalte economii dezvoltate nu s-au uitat la câţiva morţi de pe urma vaccinurilor ori la câteva cazuri de miocardită sau tromboză.

Astfel încât, de aici înainte, politicile publice din ţările urmate de România nu vor face decât să separe pe cât posibil economia vaccinaţilor (lăsată în stare de funcţionare, fără restricţii) de economia nevaccinaţilor (restricţii, carantină, lipsa accesului la muncă), din dorinţa de a scuti pe cât posibil cheltuielile cu spitalizarea şi de a face alte economii la buget acolo unde se poate. Germania a anunţat că nu va mai plăti salariile angajaţilor nevaccinaţi aflaţi în carantină, în Italia certificatul verde devine din octombrie obligatoriu pentru toţi angajaţii, o premieră pentru Europa, iar România vrea să impună carantina şi alte restricţii numai pentru nevaccinaţi. Nu mai punem la socoteală că postacii aripii cîţiste din PNL umplu deja netul cu reflecţii despre cum nevaccinaţii ar trebui să-şi plătească singuri orice fel de tratamente, nu numai de Covid, sau şi mai bine să nu mai aibă niciun fel de acces la servicii medicale.

Este perfect raţional să pui în balanţă riscul şi beneficiul şi să alegi vaccinarea chiar dacă riscul nu e zero: oricine alege în cunoştinţă de cauză să se vaccineze ştie că o face pentru protecţia proprie şi indirect a celorlalţi. Aşa au făcut pe tăcute şi mulţi antivaccinişti din toate ţările; unii chiar s-au repezit să se imunizeze ei primii, pentru ca apoi să predice cât de rele sunt vaccinurile şi să câştige astfel bani şi influenţă cu minciuna. Dar pentru ca o campanie de vaccinare să fi fost în România mai tare ca minciuna lor, ar fi fost nevoie nu ca guvernul să demonizeze nevaccinaţii drept idioţi şi egoişti, ci să ofere ceea ce era treaba lui să ofere: informaţii adevărate, din cele care fac posibilă alegerea în cunoştinţă de cauză, şi garanţii contra fricii de vaccinare. În iulie a apărut un studiu admirabil al unor specialişti americani (pnas.org/content/118/29/e2024597118) care arată că „dezvăluirea informaţiilor negative despre vaccinurile contra Covid poate creşte ezitarea faţă de vaccinare, dar transparenţa stimulează încrederea în autorităţile sanitare şi împiedică propagarea ideilor conspiraţioniste”.

Noi până acum am primit însă minciuni triumfaliste (declaraţiile preşedintelui Iohannis că am învins pandemia şi de aceea nu se mai vaccinează oamenii), minciuni nesimţite (ajustarea din pix a numărului de morţi de Covid, testarea insuficientă ca să iasă o rată a infectării mult mai mică decât în realitate), minciuni prin omisiune (orice ştire despre efecte adverse a fost taxată drept falsă ori periculoasă pentru cauza vaccinării), minciuni lacrimogene (statul vaccinează oamenii fiindcă le duce grija) şi minciuni sfidătoare (cei cu efecte adverse sunt invitaţi să le raporteze, numai că raportarea nu foloseşte la nimic, iar cei fără medic de familie nici nu au dreptul la vreo anchetă). Ultima declaraţie despre promisiunea cum că va exista o ordonanţă pentru despăgubirea celor cu efecte adverse datează din decembrie 2020 şi îi aparţine fostului ministru Voiculescu, care a zis doar „Vă vom informa de îndată ce o decizie va fi luată”. Măcar să fi procedat ca în Canada, să acopere de la buget costul înmormântării celor decedaţi din cauza vaccinurilor. Doar că în România, ţara condusă de Superman, nu există şi nu poate exista niciun deces cauzat de vaccinuri.

Atâta vreme cât nu oferă oamenilor nici informaţii adevărate, nici garanţii că îi va ajuta, statul nu se poate aştepta ca încrederea oamenilor să crească. Pentru ei, cele mai plauzibile informaţii despre pandemie sunt ceea ce văd cu ochii lor: festivaluri cu sute de mii de participanţi, congrese de partid cu mii de participanţi, politicieni chefuind fără mască, VIP-uri care fac Covid şi ies apoi ţanţoşe din spital, în paralel cu pacienţi fără pile şi fără bani, care ies traumatizaţi sau de-a dreptul în saci de plastic. Este inacceptabil ca guvernul şi propagandiştii lui să dea vina pentru situaţia asta pe cei nevaccinaţi şi să încerce să împartă nu doar economia în două, ci şi societatea, asmuţindu-i pe vaccinaţi contra celor nevaccinaţi. Da, cei nevaccinaţi sunt nişte oameni în primul rând speriaţi şi neinformaţi; dar nu poţi să arunci vina pe ei atunci când treaba ta ca stat e tocmai să le dai curaj.