COMENTARIU Crenguţa Nicolae. Pregătiţi-vă de o campanie de demonizare a parlamentului

Afirmaţia lui ilustrează singurul talent pe care l-au dezvoltat ca politicieni atât preşedintele Iohannis, cât şi premierul în exerciţiu Câţu, acela de a da vina mecanic pe alţii pentru absolut orice nu le reuşeşte lor. În cazul de faţă, după ce au terminat de dat vina pe PSD, USR şi AUR, acum încep să dea vina pe parlament ca întreg, iar această operaţiune e doar la început. Cum parlamentul e cel care a demis guvernul la moţiune cu un număr record de voturi şi nu cu un vot la limită, e de aşteptat deci ca de acum înainte premierul în exerciţiu, preşedintele său şi comunicatorii lor din PNL şi din media să arunce vina pe parlament pentru tot ce se poate întâmpla rău în ţară, pentru pandemie, nevaccinare, creşterea costului vieţii şi foarte posibil şi pentru faptul că vine iarna.

Camerele parlamentare nu sunt conduse de „echipa câştigătoare”, ci de Anca Dragu şi Ludovic Orban, nomina odiosa pentru că nu fac parte dintre susţinătorii lui Cîţu. Până acum, la orice instituţie condusă de cineva din altă tabără politică, Cîţu înlocuia şeful sau şefa cu cineva din tabăra lui, numai că la parlament nu poate să facă asta, ceea ce înseamnă că instituţia legislativului va deveni ţinta preferată a atacurilor din partea guvernanţilor demişi. „În Parlamentul României în acest moment există doar un obiectiv, acela de a destabiliza România şi de a arunca ţara în aer. Nu există un alt obiectiv în Parlamentul României astăzi. Poate după ce vom trece cu cele două moţiuni, poate să revină la interesul românilor (...) În afară de PNL, dacă te duci la USR, la PSD sau la AUR, alt obiectiv nu au decât să distrugă România”, a spus clar Florin Cîţu cu câteva zile înainte de moţiune.

Acesta este de fapt programul de guvernare al viitoarei guvernări interimare Cîţu: noi am vrea să guvernăm bine, dar nu putem din cauza duşmanilor. Ministrul Lucian Bode a enunţat şi el indirect planul de acţiune, atunci când a reclamat zilele trecute că atribuţiile guvernului sunt limitate tocmai când pandemia se înteţeşte mai tare: „Dacă, Doamne fereşte, vom avea nevoie să introducem măsuri noi, nu putem, pentru că este clar un guvern căzut prin moţiune. Un guvern interimar nu poate introduce politici noi, nici măcar prin hotărâri de guvern.” Iar cu cât nemulţumirea populaţiei va fi canalizată spre parlamentul duşmănos care a trântit guvernul în plină pandemie, cu atât speră „echipa câştigătoare” să recupereze capital electoral pe seama celorlalte partide.

E o tactică simplă, bazată pe un singur element, la care Rareş Bogdan a făcut la un moment dat aluzie când a spus că PNL are timp să se redreseze în sondaje până la alegerile din 2024: disponibilitatea românilor de a uita de o nemulţumire mai veche atunci când apare una mai nouă şi de a vota în consecinţă. Singurul risc al acestei tactici este că USR, inamicul principal al PNL la ora actuală, are – sau avea – o capacitate de propagandă şi de mobilizare a opiniei publice mai mare decât liberalii şi e partidul cel mai motivat să lupte cu toate mijloacele contra preşedintelui Iohannis şi a PNL, încercând să ajungă din nou la putere. Doar că USR a scăzut în sondaje de la începutul crizei politice, nu a crescut, tocmai fiindcă electoratul în ansamblul său nu-şi doreşte o amplificare a scandalului politic cu şi mai multe elemente, ci o soluţie. Pentru moment, PSD a intuit asta mai bine decât USR şi AUR, refuzând să marşeze pe ideea suspendării preşedintelui.

Pentru ca tactica de mai sus să fie aplicată, e nevoie însă întâi de o prelungire a stării actuale de provizorat. Iar preşedintele Iohannis a dovedit că e un artist al temporizării atunci când are interesul să frâneze formarea unui guvern, aşa cum s-a văzut şi când ar fi trebuit să dea girul primului guvern al PSD după alegerile din 2016. Parcă înadins pentru a-şi sublinia intenţiile, Klaus Iohannis a criticat şi el parlamentul că lasă ţara fără guvern într-un moment atât de greu, s-a declarat îngrijorat de morţii pandemiei, de scumpirea curentului şi de soarta PNRR, dar a programat abia pentru săptămâna viitoare consultările pentru formarea unui nou guvern, arătând astfel că în realitate nu există nicio urgenţă pentru el şi pentru protejaţii lui din PNL. Iar între timp, „echipa câştigătoare” poate poza din plin în victimă a parlamentului iresponsabil, cu speranţa că furia populară va începe să-şi găsească alt debuşeu în afară de Cîţu şi oamenii săi.

Cum anume vrea să guverneze „echipa câştigătoare” am văzut deja din diverse declaraţii ale fruntaşilor ei: obţinând sprijin „punctual”, cum zic ei, pentru unele proiecte de lege, iar în rest înfierând atitudinea opoziţiei, în special a USR, după cum au anunţat Florin Roman („guvern minoritar susţinut de toţi parlamentarii care vor să nu blocheze această ţară”; „înţeleg că pe cei de la USR nu-i interesează puterea şi deci pot să susţină şi din banca opoziţiei reformele de care vorbesc”) şi Florin Cîţu („eu sper că în Parlamentul României sunt şi parlamentari responsabili”). În teorie, cum a conchis Claudiu Năsui, guvernarea minoritară poate dura oricât de mult, chiar şi până la alegerile din 2024. Iar un guvern de tehnocraţi, cum a propus PSD, am aflat deja că nu se poate, întrucât Florin Cîţu a explicat că „am avut aşa ceva în 2016 şi a fost dezastru”, aluzia la Dacian Cioloş fiind inclusă în verdict.

Rareş Bogdan a sărit imediat după moţiune să spună că PNL numai cu Cîţu vrea să guverneze şi de acum înainte, iar preşedintele Iohannis a sugerat şi el că l-ar vrea tot pe Cîţu, combătând astfel speculaţiile că CCR l-ar obliga să desemneze un alt premier în locul celui demis: „Orice persoană susţinută de o majoritate parlamentară poate să devină premier. Nu este nicio piedică.” Deja constituţionalistul Augustin Zegrean ne anunţase că preşedintele nu e obligat legal să propună un alt premier decât Cîţu. Dar Klaus Iohannis a confirmat şi că atâta vreme cât partidele nu se înţeleg, guvernul interimar va rămâne în funcţie până se va găsi o soluţie, tactica temporizării prezidenţiale fiind deci un soi de pedeapsă aplicată de un profesor înţelept unei clase de elevi tembeli, adică partidelor, până cedează şi pricep că trebuie să accepte un nou guvern condus de Cîţu ori măcar de un penelist care să nu fie din tabăra Orban.

(Preşedintele n-ar avea de fapt de pierdut nici dacă s-ar lua după decizia CCR şi după cutuma de a nominaliza unul sau doi premieri meniţi să cadă pe rând la vot, pentru ca în cele din urmă să vină tot cu soluţia Cîţu. Cei doi premieri desemnaţi succesiv pot fi, la o adică, misteriosul Septimiu de la congresul PNL, cel căruia delegaţii erau îndemnaţi să-i arate buletinele de vot la ieşire, şi Horia Scarlat, cel care a împiedicat-o pe jurnalista de la Pro TV să filmeze la acelaşi congres. Cei doi sunt indiscutabil nişte destoinici, membri de nădejde ai „echipei câştigătoare”, aşa încât respingerea lor la vot ar da ocazia ca de la Cotroceni să iasă noi înfierări ale parlamentului pe motiv că, în loc să dea ţării un nou guvern condus de cineva competent, aleşii se fac de râs, păcălindu-şi electoratul cu o promisiune de alegeri anticipate pe care n-au nici dorinţa, nici putinţa să le provoace.)