COMENTARIU Lelia MUNTEANU: Israelienii se consolează: măcar acum e mult mai bine decât o să fie

Astăzi la prânz (prima zi lucrătoare a săptămânii în Israel), preşedintele Isaac Herzog, cu o privire de gheaţă, i-a încredinţat lui Benjamin Netanyahu, liderul partidului Likud, mandatul de formare a noului guvern. 

 

Preşedintele Herzog a ţinut să precizeze, într-un limbaj sec, diplomatic, că nu bagatelizează problemele penale ale lui Netanyahu, şi că nu face decât să respecte decizia Curţii Supreme, care “s-a exprimat deja clar cu privire la chestiunea rechizitoriilor în curs împotriva unui membru al Knesset (Parlamentul israelian, n.m.) nominalizat pentru rolul de a forma un guvern”. 

 

Sună cât se poate de straniu: în Israel nu poţi fi ministru când eşti subiectul unui proces penal în desfăşurare. Poţi fi, în schimb, premier. 

 

Prin urmare, Netanyahu nu-şi va putea asuma nici un portofoliu, chiar dacă l-ar fi vizat pe cel al Apărării, unde n-a găsit încă o persoană loială sieşi. Cel care, din propriul său partid, ar putea acoperi o astfel de funcţie, Yoav Galant, fost şef al Comandamentului de Sud al Armatei, i se pare prea “independent”.  

 

Comentatorii politici se întreabă de pe acum cât va supravieţui guvernul pe care Marele Bibi a promis să îl alcătuiască rapid. De altfel, în istoria de 74 de ani a ţării, un singur guvern şi-a dus până la capăt întregul mandat de patru ani – Cabinetul Goldei Meir (1969-1974). 

 

Mulţi se îndoiesc că executivul ar avea viaţă prea lungă, din pricina presiunilor exercitate de extrema dreaptă a religioşilor asupra prim ministrului cu care se află în coaliţie. Aceste presiuni au început imediat după anunţarea rezultatului alegerilor. Partidele religioşilor cer drepturi în plus pentru electoratul lor, unul numeros, care în Israel produce exclusiv rugăciuni, fiind scutit, pe lângă altele şi de efectuarea stagiului militar. De pildă, zilele acestea s-au târguit cu Netanyahu pentru creşterea stipendiilor la tinerii de peste 18 ani care studiază Tora în şcolile rabinice. Au cerut să fie mărită de patru ori şi se pare că au obţinut o dublare, de la 700 la 1314 shekeli (echivalentul a 1.800 ron). Solda unui militar în termen, de pildă (băieţii fac un stagiu de doi ani şi jumătate, fetele de doi) e de doar 1235 de shekeli. 

 

Analiştii se întreabă cât va rezista economia cu acest guvern de extremă dreaptă, preconizând că altă soluţie nu e decât majorarea taxelor şi impozitelor pe seama celor care produc.

 

Circulă o vorbă de consolare în Israel, de la alegeri încoace: măcar acum e mult mai bine decât o să fie.