COMENTARIU Lelia Munteanu: Secretul murdar al limbajului

Iată faptele, vorba poliţiştilor când dresează procese-verbale de contravenţie:

„Limbajul are un secret murdar (ironie á la Dutton, n.m.). Cuvintele nu definesc numai ceea ce vedem. Ele stabilesc şi califică ceea ce vedem”. Şi citează două experimente clasicizate care ilustrează „felul machivaleic în care poate fi folosit [limbajul] pentru a crea iluzii”. Unul dintre acestea a fost condus de doamna Elizabeth Loftus, guru al experţilor în memorie, descoperind „una dintre cele mai puternice prejudecăţi cognitive: efectul de dezinformare”.

Cum s-a desfăşurat o expertimentul: participanţilor, împărţiţi în două grupuri, li s-a prezentat „o înregistrare video cu un accident rutier minor - o maşină în mişcare loveşte o maşină staţionată (...). După ce au urmărit videoclipul, ea a adresat aceeaşi întrebare fiecărui grup. Care e viteza cu care prima maşină a intrat într-a doua? În mod incredibil, deşi ambele grupuri au văzut exact acelaşi clip, răspunsurile au fost radical diferite. Un grup a răspuns (media membrilor) 51,17 km/h. Celălalt grup, 65,66 km/h. (Viteza reală era de numai 19,3 km/h). Variaţia se explică prin formularea subtil diferită a întrebărilor folosite de Loftus. Un grup a fost întrebat: <Cu ce viteză a atins Maşina 1 Maşina 2?>. Celălalt grup a fost întrebat: <Cu ce viteză a lovit Maşina 1 Maşina 2?>. Această inadvertenţă şireată dintre cele două întrebări a influenţat decisiv răspunsurile. De asemenea, martorii întrebaţi despre lovitură susţin că au văzut cioburi la locul accidentului, deşi în videoclip acestea nu existau. Nu e de mirare că <manipularea martorului> provoacă obiecţii atât de urgente şi vehemente. Amintirile noastre sunt puternic maleabile. Creierii noştri pot fi atât de uşor induşi în eroare.

(...) Scriitorul George Orwell remarca odinioară (în Politics and the English Language, publicată cu vreo 30 de ani înainte de celebrul studiu cu accidentul al lui Loftus) că, dacă gândurile corup limhajul, atunci şi limbajul poate corupe gândurile. Se referea la o letargie lingvistică; la felul în care frazele leneşe, prefabricate – clişeele sau locurile comune precum <oamenii de rând, din clasa muncitoare> sau <necunoscute sunt căile Domnului> – pot încuraja un tip de gândire leneşă, prefabricată”.