COMENTARIU Valeriu Şuhan: Jumătate de adevăr, o minciună întreagă

Declaraţia a avut loc într-o conferinţă de presă, pe data de 10 Iunie.

Doamna Maria Van Kekhove nu este oricine. Specializarea sa în boli infecţioase, a recomandat-o pentru a ocupa poziţia de membru al Comisiei Tehnice a OMS.

Declaraţia asta a făcut vâlvă la vremea respectivă.

Asta, până când, foarte rapid, a apărut dr. Raed Arafat la o televiziune şi ne-a comunicat că ni s-a părut, nu e aşa.

Zicea domnia-sa că OMS a ”rectificat declaraţia unui reprezentant al său potrivit căreia pacienţii asimptomatici transmit doar în cazuri foarte rare virusul.”

Ca nu cumva să se pună rău cu OMS pentru că s-ar fi putut înţelege din declaraţia sa că acolo, la OMS, e o vraişte şi declară fiecare ce vrea, a precizat iute, că ”asta nu arată neapărat că e o problemă la OMS” subliniind că ”a vorbit un expert”. Intenţia de a-l minimaliza era vădită.

Domnul Arafat a profitat de ocazie şi a mai fâsâit o fumigenă zicând că ”teoria care există până acum, indică faptul că persoanele asimptomatice transmit virusul.”

În perioada asta care a trecut de la declaraţiile domnului Arafat am tot scormonit prin site-ul OMS să găsesc dezminţirea aia despre care vorbea domnia-sa.

N-am găsit-o.

Poate oi fi eu mai nepriceput, ori mai neatent sau ghinionist.

Cert este că în timp ce declaraţia dr. Maria Van Kekhove a fost făcută într-o conferinţă de presă, în calitatea sa oficială, domnul Raed Arafat se pronunţă lax, evaziv, neconvingător, în lipsa susţinerii afirmaţiilor sale printr-un document, declaraţie, bileţel, fiţuică sau orice, care să-l ateste.

Un ziarist cu mare experienţă şi cu un fler remarcabil îl numeşte pe domnul Raed Arafat, ”cioclu apocaliptic”.

Eu nu pot să-mi permit să-l etichetez în vreun fel pe domnul Arafat  pentru că n-am nici anvergura şi nici informaţiile respectabilului ziarist.

Pot totuşi să remarc că domnia-sa nu are nici un fel de empatie în comunicarea publică, ceea ce e surprinzător.

Un comunicator trebuie să ştie că, adresându-se unui întreg popor, misiunea sa principală este să inspire încredere şi speranţă.

Acest deziderat este iluzoriu în cazul domnului Raed Arafat.

Declaraţiile domniei-sale sunt saturate de imaginea ameninţării permanente, a pericolului care ne pândeşte, sunt agresive în esenţă, induc spaima şi pentru unii, panica.

Când îl văd la televizor, ştiu că va spune ceva nasol. Nu e o senzaţie plăcută.

E o încrâncenare în discursul domnului Arafat care surprinde în mod neplăcut, strident.

Nu l-am auzit niciodată vorbind cu compasiune pentru cei suferinzi şi mă refer la bolnavii cronic care au fost sacrificaţi la propriu, prin măsurile iniţiate şi aprobate inclusiv de domnia-sa.

Spitale şi clinici au fost închise efectiv, iar asta trebuie să constituie la un moment dat, temeiul solicitării de explicaţii din partea celor care ne conduc acum, inclusiv domnul în cauză.

Câteodată, îmi pare că domnul Arafat joacă un rol. Prost, dar e acolo, pe scenă.

Mă întreb dacă acest rol şi l-a asumat din convingere, sau pentru că i-a fost atribuit.

În ambele variante, răspunderea îi aparţine exclusiv.

Spre deosebire de maniera panicard-agresivă a aceluiaşi domn, dacă aveţi curiozitatea să parcurgeţi măcar un pic, site-ul OMS, o să constataţi imediat că informaţia, conţinutul ei, modul de prezentare, tonul, sunt cu totul altele.

Acolo, e o comunicare exhaustivă, gândită şi derulată cu profesionalism şi respect pentru sensibilitatea oamenilor. Inspiră calm şi încredere, respect şi speranţă.

Comunicarea publică este o responsabilitate imensă pe care doar oameni cu charismă şi calităţi antrenate o pot duce la bun sfârşit.

Să fie domnul Raed Arafat unul dintre aceştia ?!

Mie mi se pare că nu. Păcat...