INTERVIU DE DINCOLO DE MOARTE / MARIUS OPREA ÎN DIALOG CU ALEXANDER LITVINENKO: ”Preluarea puterii de către Putin a fost o operaţiune foarte bine pregătită şi atent executată a serviciilor secrete ruse”

Marius Oprea: Alexander Litvinenko, te rog să-mi relatezi, din punctul tău de vedere, experienţa ta cu corupţia din serviciile secrete, aşa cum ai cunoscut-o după colapsul comunismului în Rusia. Şi apoi să-mi vorbeşti despre rolul serviciilor secrete în susţinerea reţelelor de crimă organizată.

Alexander Litvinenko: După destrămarea Uniunii Sovietice, în perioada ultimului deceniu, organele de securitate ale fostei Uniuni Sovietice, fostul KGB sau serviciile secrete militare s-au transformat în aşa-zisele “organe de securitate ale Rusiei”. De fapt, “organele de securitate ale Rusiei” în aceşti ultimi 10 ani s-au transformat treptat din ceea ce ar fi trebuit să fie, instituţii de apărare a siguranţei naţionale, în sindicate ale crimei, ale căror conduceri se ocupă cu asasinate comandate, cu traficul de droguri, cu răpiri de persoane şi acte de terorism. Am publicat, odată ajuns în Occident, dovezi prin care demonstrez în amănunt cum, de exemplu, atentatele din oraşele ruseşti din septembrie 1999 au fost organizate şi comise de către Serviciul Federal de Securitate a Rusiei, FSB. În afară de aceasta, mai tîrziu, colegul meu, un fost colonel FSB, Tripaşkin, un bun anchetator şi investigator, a fost ilegal dat afară din organele FSB, pentru că şi-a îndeplinit obligaţiile de serviciu cu bună credinţă, prezentînd şefului, Patruşev, dovezi în acest sens. Materialele adunate de el arătau că principalul organizator al atentatelor, unul dintre cei care a iniţiat aruncarea în aer a clădirilor din Moscova în 1999 (fapt care a dat un prilej pentru reluarea conflictului cecen) a fost un individ cu numele de familie Romanenko. El era de fapt agent al Serviciului Federal de Securitate. Tripaşkin a fost concediat şi a primit 4 ani de închisoare, în loc să se ancheteze pînă unde s-a mers organizarea atentatelor, la ce nivel de decizie s-au hotărît aceste acte teroriste. În replică, foştii opozanţi ruşi şi cei care se împotrivesc puterii criminale de astăzi din Rusia s-au adresat misiunilor internaţionale, cu cererea de a-l recunoaşte pe Tripaşkin drept deţinut politic. Asta spune multe. Cine şi-ar fi închipuit că un fost kaghebist va ajunge să primească sprijinul celor care s-au opus sistemului! Dar astăzi situaţia este mult mai gravă şi reclamă asemenea solidarizări. Dacă în vremea Uniunii Sovietice ofiţerii KGB ucideau pentru o idee, în prezent ofiţerii FSB, fostul KGB, (dar îi putem spune liniştiţi tot KGB) ucid pentru bani. Dacă, în timpul Uniunii Sovietice, principalii duşmani ai KGB erau cei care luau atitudine împotriva ideologiei sovietice, a ideologiei comuniste, astăzi principalii duşmani ai Serviciului Federal de Securitate al Rusiei şi ai Guvernului Rusiei, ai lui Putin sînt cei care iau atitudine împotriva corupţiei, a banditismului si terorismului.

M.O.: Tu ai fost implicat în aceste acţiuni, ai lucrat într-un serviciu special de luptă împotriva corupţiei din cadrul FSB. Din poziţia ta, în acele momente în care ai coordonat acele acţiuni, ai putut observa legaturile dintre KGB, fostul KGB, actualmente FSB şi structurile de decizie politică?

A.L.: Nu mi-e greu să răspund direct, dar vreau să fac puţină istorie aici. După desfiinţarea KGB, care a urmat “puciului” din august 1991, situaţia lucrătorilor KGB a fost foarte grea. Eu am intrat în KGB în anul 1989, înainte am lucrat într-o unitate de informaţii a armatei. În zilele cînd a eşuat puciul, printre ofiţerii KGB s-au purtat discuţii aprinse. Se estima că vor urma arestări, în special printre generali, printre oamenii din conducerea KGB-ului. Din păcate, acei oameni care s-au înălţat pe valul schimbărilor democratice, care au adus descătuşarea popoarelor din Uniunea Sovietică, ca şi a opţiunii poporului rus pentru libertate, cei care au venit deci atunci la putere au folosit această putere nu pentru a adopta reforme democratice reale, ci doar pentru a-şi consolida propria poziţie, iar unii dintre ei pur şi simplu pentru a strînge cît mai mulţi bani. Eu consider 1992, 1993, 1994 ani care pentru Rusia s-au pierdut în zadar. Dar vreau să atrag atenţia asupra faptului că după desfiinţarea KGB-ului, din 1991 şi pînă în 1994, practic nu a existat terorism. Actele de terorism au început odată cu anul 1995. De ce? Tocmai pentru că, din 1994, la conducerea Serviciului Federal de Securitate au început să vină acei oameni care se ocupau cu organizarea de acţiuni teroriste, încă de pe vremea KGB-ului. În anii 1995-1996 ei au început să-şi refacă poziţiile, iar între 1998 şi 1999 au concentrat de fapt întreaga putere în serviciile secrete. Începînd cu 1998, Rusia a fost condusă, cum îţi aminteşti, de primul-ministru: Elţîn era mai tot timpul bolnav, înţelegi.... era alcoolic. Şi în mod consecvent, din 1998, prim-miniştrii Rusiei au fost ofiţeri ai serviciilor secrete: Primakov, apoi Stepaşin, iar la sfîrşit Putin. În anul 2000, serviciile secrete ruse au pus practic mîna direct pe putere, prin ocuparea fotoliului de preşedinte al Rusiei de către fostul locotenent-colonel KGB Vladimir Putin. Eu consider că aceasta a fost o operaţiune foarte bine pregătită şi atent executată, a serviciilor secrete ruse. Dacă militarii ar fi pus mîna pe putere, atunci  am fi văzut tancuri pe străzile Moscovei. Numai că serviciile secrete sînt o altfel de organizaţie secretă, aşa că ele au executat o operaţiune specială. Tocmai de aceea, nu am văzut tancuri pe străzile Moscovei. Pur şi simplu, ne-am trezit într-o bună dimineaţă şi am văzut în fotoliul de preşedinte al Rusiei un fost locotenent-colonel KGB! Eu cred că o dată cu venirea lui Putin la putere, serviciile secrete ruse ar trebui să se numească din nou KGB. Poţi să le numeşti în moduri diferite, ele îşi schimbă denumirea, dar asta nu le schimbă esenţa, care rămîne cea veche. Poţi să schimbi de oricîte ori vrei numele unei instituţii, dar dacă nu schimbi şi oamenii, care toată viaţa lor s-au luptat cu dizidenţii, cu opozanţii regimului comunist, care s-au ocupat cu crime, care s-au ocupat cu urmărirea celor care doreau să trăiască liber, nu schimbi nimic. Ei tot cu asta se ocupă. De aceea, pentru a-si păstra poziţiile, aceşti oameni au cîştigat puterea, l-au făcut pe Putin preşedinte. La rîndul său, Putin a început să numească în funcţii tot felul de oameni care-i împărtăşesc opiniile. El a început să pună ordine în rîndul principalilor săi inamici, în primul rînd, în mijloacele de informare în masă, pentru a controla din nou informaţiile. Practic, în Rusia Putin a pus treptat sub control presa, care este unul dintre principalii garanţi ai libertăţii. Al doilea lucru făcut de Putin a fost să distrugă Consiliul Federaţiei şi să pună în funcţie o verticală a liderilor regionali. Elţîn a dat puteri maximale liderilor din regiuni. Putin a făcut invers. A luat toată puterea înapoi la Kremlin şi i-a privat de putere pe toţi liderii regionali. Sînt regiuni mari, precum Krasnoiarsk...

M.O.: Care au resurse naturale foarte bogate...

A.L.: Cînd sînt teritorii atît de întinse, cum să le iei din putere celor care conduc acolo? Dar Putin a făcut-o. A făcut din ei simpli administratori. Apoi a constituit o “verticală” financiară şi pe cei care se împotriveau, i-a anihilat. De pildă, l-a trimis pe Hodorkovski în închisoare. Este o arestare demonstrativă. E un semnal: toţi cei care au făcut bani, nu-i pot cheltui aşa cum consideră ei necesar, ci doar cum vrea puterea.

M.O.: Dar ai dovezi pentru aceste afirmaţii? Documente?

A.L.: Documente găseşti chiar şi pe Internet, nu ai nevoie de cele de la serviciile secrete. Vezi de pildă cum Gusinski, oligarhul rus care a fost arestat doar pentru a-şi ceda bunurile noii puteri a cîştigat acum procesul de la Strasbourg? Curtea a înţeles că pe Gusinski l-au închis şi apoi i-au luat proprietăţile, în schimbul libertăţii. Se ştie foarte bine cum în puşcărie i-au cerut proprietăţile, în schimbul libertăţii. Cum poate fi numit un asemenea act? Democraţie, sau repunerea în practică a vechilor obiceiuri kaghebiste?

M.O.: Cît timp ai lucrat în FSB ai avut posibilitatea să vezi multe documente despre felul în care ei au privatizat sistemul, în care practic au trecut avuţia statului în buzunarele proprii?

A.L.: Da, am lucrat chiar în segmentul care urmarea asemenea operaţiuni de corupţie la nivel federal. Aşa că am putut urmări direct ce a făcut Putin, la începutul ascensiunii sale spre puterea totală. Primul lucru pe care l-a făcut a fost să construiască o “verticală” politică. Acum el termină construcţia acestei “verticale” politice. El alungă practic din Dumă, din partidele politice pe toţi oamenii din opoziţie, pe cei ce se declară deschis împotriva sa. Aşadar, treptat, pe toţi care au spus cîte ceva, care şi-au formulat o poziţie politică adversă, i-a îndepărtat. De fapt, ţara s-a întors astăzi la vremea lui Andropov. Şi într-un tempo foarte ridicat, se întoarce la vremea lui Stalin. Iar pretextul pentru acest proces este războiul din Cecenia. În Republica cecenă se desfăşoară un război, un genocid împotriva poporului cecen şi acest lucru este un catalizator foarte puternic pentru ceea ce se întîmplă în Rusia. Vreau să precizez aici că acum toţi declară că cea mai mare realizare a lui Putin este stabilitatea. E o minciună. Poate fi stabilă doar acea ţară în care sînt respectate drepturile cetăţeneşti, în care este democraţie, în care este societate civilă, în care un preşedinte este ales democratic, în care există o Constituţie respectată de fiecare. Ce va fi mai departe? Acum Putin şi anturajul său controlează aproape total informaţia. Deja în Rusia nu se mai face jurnalism, ci doar propagandă, iar maşina de propagandă din Rusia, care se află sub controlul serviciilor secrete ruseşti, le bagă în cap tuturor ruşilor că destrămarea Uniunii Sovietice a fost realizată de CIA şi serviciilor secrete occidentale, că trebuie să reînfiinţeze imperiul sovietic şi mai ales trebuie să reînfiinţeze vechiul lagăr socialist. Această politică se duce treptat şi în afară, prin intermediul companiilor ruseşti de gaz şi petrol, care se amestecă în treburile interne ale unor state precum Ucraina, Belarus, Polonia, România, Bulgaria.

M.O.: Ce dovezi ai în legătură cu România? Credeam că noi am scăpat, acum sîntem ţară NATO!

A.L.: Mi-e greu să spun ceva în mod direct despre România. Eu nu m-am ocupat niciodată la FSB de România, dar îţi spun de tendinţa generală care există. Cunosc mai bine exemplul Bulgariei. Au sunat ziarişti bulgari, care s-au interesat şi m-au întrebat despre un mare investitor rus. Acolo, un oligarh rus, Mihail Ciornai, a cumpărat un vestit club de fotbal şi a început si alte afaceri. M-au întrebat la ce ne putem aştepta de la acest om. La nimic bun, le-am spus. E om al serviciilor secrete ruse. Îţi spun, pentru că ştiu, m-am ocupat personal de mulţi dintre ei, le-am făcut dosare cînd lucram la FSB, toate marile companii ruseşti, în primul rînd nu sînt libere, nu acţionează după principiile economiei de piaţă, sînt toate corupte şi toate sînt infiltrate de ofiţerii serviciilor de securitate ruse. Afacerile ruse, în felul în care arată şi mai ales dacă ştii cine le conduce, nu trebuie să fie numite propriu-zis afaceri. Majoritatea afacerilor transfrontaliere plecate din Rusia sînt infiltrate de serviciile secrete, se află sub controlul lor. Singura companie care a refuzat acest control este Iukos. De ce crezi că Hodorkovski e în închisoare? Pentru că a nu a vrut să cedeze afacerile sale serviciilor secrete ruse. Pentru asta plăteşte acum. Toţi ceilalţi s-au aşezat sub Putin, în “verticala” financiară şi implicit sub controlul serviciilor secrete ruse. Afaceri, afaceri adevărate se pot face doar într-o ţară liberă. Afaceri reale. Sînt indiciul unei societăţi libere. Nu pot fi afaceri într-o ţară neliberă. Ori Rusia nu este o ţară liberă. Astăzi este un stat totalitar. În Rusia înainte era Planul de Stat (Gosplan). Astăzi, Putin la telefon stabileşte cui, cît şi unde să-i fie plătit. Dacă ar fi să înfiinţeze Gosplanul din nou, ar apărea nenumăraţii birocraţi care vor fura, aşa că el îi dă direct banii lui Abramovici, Deripaska şi altora la telefon, daţi atîţi bani ăstuia, atîţi bani celuilalt... Imediat ce ei primesc aceşti bani, îi scot din Rusia.

M.O.: Spuneai mai devreme de Cecenia. Ce legătură are această construcţie a unei “verticale” economice cu războiul din Cecenia?

A.L.: Rusia face acum un genocid în Cecenia. Acolo este distrusă o pătrime din populaţie; 90% din economie, 90% din locuinţe. Războiul din Cecenia se va prelungi încă 3-4 ani, cecenii nu o să se predea, pentru că ei nu mai au ce să piardă. Ei se luptă de 400 de ani cu Rusia, este ultima lor şansă să obţină libertatea. Ori vor muri, ori vor fi liberi. Cînd cecenii vor dispărea ca popor, toată lumea civilizată o să vadă că Europa, Comunitatea europeană a permis un genocid împotriva cecenilor, va veni vremea ca tuturor să le fie ruşine, ca atunci cînd fasciştii i-au masacrat pe evrei. Şi dacă vor începe să fie arestaţi responsabilii acestui genocid, iar toţi liderii politici democraţi din Europa vor cere, în consecinţă, restituirea pagubelor materiale făcute cecenilor de către marile companii ruse, companii care sînt controlate de serviciile secrete, va începe nebunia. Se va vedea că aceia care pînă mai ieri omorau în Cecenia oameni nevinovaţi, acum lucrează în companiile ruseşti şi fac bani cu nemiluita. Acei oameni care pînă ieri au comis crime, astăzi se pot afla în România, unde-şi numără banii împreună cu bancherii voştri. Iar peste ceva vreme, o să se afle că bancherii voştri au stat la aceeaşi masă cu nişte criminali de război. Şi atunci o să înceapă să fie blocate conturile lor din băncile româneşti. Şi nimeni n-o să mai aibă timp să explice dacă bancherul român a făcut banii de unul singur. Şi nu înţeleg, de ce trebuie să se permită asta? De ce trebuie ca România, ca oameni de afaceri sau oameni de stat de la voi sau din ţări occidentale să stea la aceeaşi masă, să aibă de-a face cu criminalii care stau în fruntea Rusiei, cu bandiţi şi mafioţi?

M.O.: Ce îmi spui tu e o mare grozăvie. Înseamnă că la noi e raiul pe pămînt. În România am avut o bancă, Bancorex, care înainte a fost o bancă utilizată de Securitate, ca şi de conducerea de partid pentru diverse operaţiuni. După 1989, banca a fost folosită tot de activiştii comunişti şi de securişti, dar de asta data pentru a o goli de fonduri. Avea o grămadă de bani, conturile lui Ceauşescu, conturile Securităţii... Dar oricum, şi această poveste mi se pare acum o mică glumă, în comparaţie cu ceea ce mi-ai relatat.

A.L.: Bine, dar ţine cont că la noi totul se desfăşoară la scară gigantică. Sînt convins că în România funcţionează corupţia la nivel înalt, deşi recunosc că nu cunosc România, n-am fost acolo niciodată, dar sînt convins că şi la voi e corupţie, pentru că în toate ţările fostului bloc sovietic se manifestă acelaşi fenomen. Dar, ca şi în aceste ţări, la o scară proporţional mult mai mică. De ce e această corupţie în “lagărul socialist”? Pentru că însuşi comunismul a fost un sistem bazat pe corupţie. Toţi s-au acoperit cu lozinci, cu ideologie, dar comuniştii în principiu nu respectă nici un fel de legi, în afară de cea a bunăstării lor personale. Aşa a fost şi o ştii prea bine, nici Ceauşescu cu soţia lui, ca şi toţi cei care au fost alături de ei n-au respectat niciodată legile, nici nu le-a păsat de ele. Apoi, unii dintre cei care odată au fost alături de el, l-au înlăturat şi au preluat nu numai puterea partidului comunist, ci şi bunurile lui, care însă, cum se ştie, erau ale tuturor cetăţenilor, pentru că partidul comunist nu a produs niciodată nimic. Poate doar şedinţe, iar în afara şedinţelor, crime”.

Despre povestea celor mai recente dintre aceste crime, între care uneia i-a căzut victimă chiar Alexabder (Saşa) Litvinenko, prietenul meu şi autorul acestor dezvăluiri, voi scrie însă cu altă ocazie.