Ion Cristoiu: Liderii politici români - victime ale învăţăturii date lui Pristanda de nevastă-sa: „Ghiţă, Ghiţă, pupă-l în bot şi-i papă tot”

Publicistul Ion Cristoiu reia afirmaţiile lui Constantin Boştină, fostul secretar personal al Nicolae Ceauşescu, la Aleph News, şi spune că alegerea echipei de către liderii politici ai ţării nu e principala responsabilă de izolarea sa în globul de sticlă, ci una dintre marile slăbiciuni ale românilor: slugărnicia băloasă.

Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:

„Om de afaceri de succes în primii ani postdecembrişti, Constantin Boştină e în prezent preşedinte fondator şi preşedintele Consiliului Director al Asociaţiei pentru Studii şi Prognoze Economico-Sociale (ASPES) şi director general al revistei Economistul. Între anii 1980 - 1982, Constantin Boştină a fost secretar personal al lui Nicolae Ceauşescu. Unică în lagărul socialist, fie şi pentru că părea de inspiraţie occidentală, funcţia îndeplinită de Constantin Boştină n-a avut la vremea respectivă expunere publică. Din motive care ţin şi de prudenţa lui Nicolae Ceauşescu faţă de tehnocratul Constantin Boştină, specialist în comerţul internaţional, Constantin Boştină n-a fost nici măcar membru al Comitetului Central al PCR. În urma unor conflicte cu Elena Ceauşescu, ţinînd de obsesia Tovarăşei de a-l controla pe soţul Nicolae Ceauşescu, Constantin Boştină a fost trimis ca ministru adjunct la Industrie uşoară şi, de aici, mai jos ca secretar cu Economicul la Botoşani, unde l-au prins evenimentele din decembrie 1989.

Recent, Constantin Boştină şi-a publicat sub titlul „Am fost secretarul personal al lui Nicolae Ceauşescu” memoriile despre perioada 1980 - 1982. Deşi experienţa sa de viaţă e mult mai bogată decît cea de fost secretar personal al lui Nicolae Ceauşescu (a fost preşedinte pe ţară la Studenţi mai întîi şi la Pionieri mai apoi, ministru adjunct la Industria uşoară, secretar cu Economicul la Botoşani şi mai ales membru în primul guvern postdecembrist, condus de Petre Roman), totuşi deocamdată el s-a rezumat la experienţa unică în felul ei de secretar personal al lui Nicolae Ceauşescu.

50. Dar şi dacă nu şi-ar fi publicat memoriile, tot l-aş fi invitat pe Constantin Boştină la un dialog. Asta deoarece îl ştiu pe Constantin Boştină şi în postura de implicat semnificativ în organizarea capitaliştilor postdecembrişti şi prin asta un bun cunoscător al clase politice postdecembriste. De altfel, cartea de memorii conţine şi multe consideraţii despre aventura tragică a economiei noastre după decembrie 1989.

Constantin Boştină a lucrat timp de doi ani alături de unul dintre cei mai spectaculoşi Conducători din Istoria modernă a României. A fost într-un fel unul dintre consilierii lui Nicolae Ceauşescu, în mod deosebit în domeniul economiei internaţionale, domeniu de maxim interes pentru Nicolae Ceauşescu, obsedat de obţinerea de valută. Astfel, luînd seamă şi la activiştii şi demnitarii care intrau la Nicolae Ceauşescu pentru a-l informa cu diferite probleme, Constantin Boştină şi-a putut face o imagine despre relaţia dintre Nicolae Ceauşescu şi realităţile din ţară şi din lume. După decembrie 1989 Constantin Boştină, în postura sa de specialist în prognoze economice, a intrat în contact cu mulţi premieri, preşedinţi şi miniştri. Prin urmare a putut observa şi în postdecembrism marea problemă a tuturor liderilor din Istorie:

Felul în care cei din staff îi informează despre realităţi.

Era normal să-l întreb de ce preşedinţii şi premierii noştri postdecembrişti au fost prost informaţi şi prost sfătuiţi de membrii echipei. Constantin Boştină mi-a răspuns astfel:

<În opinia mea, şi atunci, şi acum, conducătorii nu-şi aleg şi nu-şi constituie o echipă ancorată în realităţile statului pe care îl conduc. Îşi fac o echipă pe anumite interese şi pe anumite afinităţi personale faţă de ceea ce ar putea să fie. Şi din acest punct de vedere unii dintre ei nu au cultura politică sau nu au practica socială, nereuşind să vină şi să convingă, fie nu se angajează şi problemele se acumulează, fie vin cu poziţii mărunte, minore pe care poate nici liderul nu le sesizează, zice a, da, se străduieşte săracul, dar uite că o să reuşească.>

Eu nu cred însă că alegerea echipei de către Lider e responsabilă de izolarea sa în globul de sticlă. Cred că principala responsabilitate o are una dintre marile slăbiciuni ale românilor:

Slugărnicia băloasă.

O dată ajuns la putere Liderul devine fără să-şi dea seama ostaticul celor care şi-ar putea lua drept motto celebrele vorbe ale nevestei lui Pristanda:

<Ghiţă, Ghiţă, pupă-l în bot şi-i papă tot.>”

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro