Ion Cristoiu: Un capitalist român trage semnalul de alarmă: Nici un partid nu e mai puternic decît birocraţia!

Publicistul Ion Cristoiu afirmă că, pe lângă birocraţie, mai sunt şi alte cauze care determină lipsa de forţă a capitalismului românesc cum ar fi dominaţia companiilor multinaţionale, existenţa a numeroase pericole, lupta anticorupţie şi lipsa de solidaritate a afaceriştilor autohtoni, ceea ce face ca situaţia să nu se îmbunătăţească prea curând.

Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:

„Invitatul emisiunii Interviurile lui Cristoiu, difuzate duminică, 14 martie 2021, seara, de la 20.00 la 21.00 pe Aleph News, a fost Dan Şucu. Folosind un clişeu de mare frecvenţă în presa de fătuce şi guguştiuci voi spune că Dan Şucu n-are nevoie de nici o prezentare. Cînd spui Dan Şucu spui Mobexpert. Dan Şucu este acţionar principal la una dintre cele mai mari companii de mobilă din România şi chiar şi din Europa.

Cu Dan Şucu nu am avut pînă acum posibilitatea de a mă întîlni faţă-n faţă. Numele lui, pe lîngă apariţia în presa economică, se lega în amintirile mele de un interviu pe care l-am luat eu, cred că prin 2009, cînd făceam interviuri la Antena 3, fostei soţii, Camelia Şucu. Camelia Şucu la vremea respectivă vedea această despărţire ca o crăpare de catapeteasmă şi a simţit nevoia unei confesiuni publice. Însă aşa cum s-a văzut cu trecerea timpului Apocalipsa n-a venit. Camelia Şucu a rămas un bun om de afaceri. Desigur nu atît de mare precum fostul soţ, Dan Şucu, dar a rămas. Înainte de interviu m-am documentat serios despre proprietarul Mobexepert. Spre surprinderea mea în ultima vreme numărul articolelor publicate despre el sugerau o starletă poznaşă şi nu un serios om de afaceri. Schimbarea îşi are temeiul în prezenţa sa ca jurat la o emisiune la ProTv, Imperiul leilor. O emisiune copiată după cea realizată de Trump cînd n-ajunsese preşedinte, în care unor oameni de afaceri li se prezintă tineri cu planuri de business. Membri ai juriului, oamenii de afaceri pariază sau nu pe planul respectiv. Fiind vorba de televiziune mai toată lumea a scris despre Dan Şucu ca membru al juriului. Puţine articole sînt consacrate omului de afaceri Dan Şucu, şi mult mai puţine, problemelor cu care se confruntă capitalismul românesc.

Am iniţiat această rubrică de interviuri, nefirească la un om de 73 de ani, deoarece interviurile ţin de o anumită vîrstă, de cea a tinereţii, pentru că, aşa cum am spus, sînt un om curios. Fac aceste interviuri nu pentru telespectatori, nu pentru cititori; fac aceste interviuri pentru mine. Am numeroase curiozităţi în legătură cu un invitat, cu profesia lui, cu ceea ce face el şi cu ceea ce crede el despre lume şi viaţă. Întrebările mărturisesc aceste curiozităţi. Şi în emisiune se vede după faţa mea că mi le satisfac.

Ce curiozităţi puteam să am în legătură cu Dan Şucu?

Indiscutabil curiozităţile pe care le-am de 30 de ani şi le am şi acum în legătură cu ivirea, înflorirea şi dezvoltarea capitalismului românesc. Am avut şi emisiuni la aproape toate televiziunile din România şi întotdeauna cînd am avut posibilitatea am invitat oameni de afaceri. De regulă oamenii de afaceri sînt invitaţi la tv în speranţa că se lasă cu un ciubuc. O publicitate pentru post şi un plic pentru moderator. Nu e cazul meu. Nici un om de afaceri nu a dat publicitate la cristoiublog.ro, de fapt cristoiublog.ro nu are publicitate, şi cu atît mai puţin nici un om de afaceri, în cei 30 de ani, nu m-a plătit pentru interviurile luate. Tocmai această detaşare de chestiunea financiară a făcut interesante interviurile mele cu capitaliştii români. S-a adăugat şi faptul că, de regulă, oamenii de afaceri sînt intervievaţi de ziariştii din presa economică. Pentru marele public limbajul păsăresc al interviului, chestiunile economice specioase fac dificilă receptarea interviului. Eu fiind un ageamiu într-ale economiei pun omului de afaceri întrebările pe care şi le-ar pune orice alt ageamiu, adică marea majoritate a cetăţenilor în domeniul economiei.

De-a lungul timpului am observat, ca şi în cazul acestei emisiuni, o reticenţă a oamenilor de afaceri de ieşi în public, de a vorbi despre ei, despre afacerile lor şi în general de a ieşi în faţă.

De ce sînt reticenţi capitaliştii, să nu le spunem oamenii de afaceri, hai să le spunem capitaliştii români, să apară la televizor, să dea interviuri, să fie în prim-plan mediatic?

Răspunsul trimite la o întrebare pusă de mine în cadrul interviului lui Dan Şucu. Îi reaminteam interlocutorului că, prin anii ʼ90, Virgil Măgureanu scrisese undeva că deocamdată oamenii de afaceri sînt dependenţi de politicieni, dar că va veni o vreme cînd politicienii vor fi dependenţi de oamenii de afaceri. L-am întrebat pe Dan Şucu dacă în prezent putem vorbi de o dependenţă a politicienilor români de oamenii de afaceri români.

Domnia sa mi-a răspuns că nu şi a invocat o chestiune care a reprezentat şi obsesia acestui interviu. Puterea înspăimîntătoare a Birocraţiei. Birocraţie despre care Dan Şucu a spus textual că este cel mai puternic partid din România:

<Din punctul meu de vedere, a existat doar un regim birocratic care într-o anumită perioadă şi-a pierdut din putere iar acum, treptat, pe măsură ce avansăm, birocraţia este cea care decide şi care se dezvoltă. Nici un partid nu e mai puternic decît birocraţia. Acum 10 ani, ca să-mi iau o autorizaţie de construcţie pentru un magazin dura 3 luni. Acum nu-mi bugetez mai puţin de 3 ani. Fac lucrurile mai bine decît atunci. Magazinele arată mai bine, sînt mai atent făcute, sînt mai bine structurate, mult mai autonome energetic, toate lucrurile sînt mult mai bine decît înainte, dar îmi trebuie de 10 ori mai mult timp ca să aplic ceea ce am de făcut. Nu cred că birocraţia mai depinde de partide. Eu nu cred că partidul conduce birocraţia, ci invers. Copiii birocraţilor nu vor lucra niciodată într-o fabrică. Vor face o facultate pe bune sau pe nebune şi li se vor inventa anumite slujbe pentru că trebuie să lucreze undeva. Birocraţia a lucrat odată pentru partid, pe vremuri, cînd eram copii, după aceea, teoretic, a lucrat pentru client, acum lucrează să satisfacă nişte exigenţe ale comunităţii europene, mîine va lucra pentru altceva, poimîine pentru altceva. Birocraţia va avea întotdeauna motive să se dezvolte. Uitaţi-vă cît costă în clipa de faţă aparatul de stat din total buget, care va fi din ce în ce mai agresiv. În ultimii 4-5 ani, birocraţia cred că s-a dublat.>

Nu numai de la domnia sa, dar şi alt interlocutor, Adrian Mihai, acţionar la Fan Courier, am aflat că marea problemă a capitalismului românesc, a oamenilor de afaceri, a mediului privat o reprezintă birocraţia, hîrtiile pe care trebuie să le completezi, să le semnezi, plimbarea hîrtiilor de la un birou la altul, aşteptarea ca să ţi se dea o aprobare.

Dan Şucu a invocat, fără să-şi dea seama, o realitate din Imperiu austro-ungar, dar şi din Imperiul ţarist:

Puterea uriaşă dobîndită în sine de birocraţie. Domnia sa, aşa cum se vede din cele de mai sus a spus că birocraţia a ajuns să fie o forţă în sine şi că nu mai poate fi controlată.

Birocraţia e doar una dintre cauzele care determină lipsa de forţă a capitalismului român. Mai sînt şi altele:

1) Piaţa românească este dominată de multinaţionale. Avem într-adevăr un capitalism, dar este un capitalism străin, care acţionează în ţara noastră.

Nu pledez nici pro, nici contra multinaţionalele.

Constat însă că în 30 de ani nimeni din partidele politice nu s-a preocupat de dezvoltarea unui capitalism românesc.

Această prezenţă zdrobitoare a companiilor multinaţionale împinge în plan secund capitaliştii români, îi face lipsiţi de importanţă pentru clasa politică. Partidul Social Democrat a pierdut puterea în momentul în care a intrat în conflict cu multinaţionalele. Dacă ar fi intrat în conflict cu un capitalist român, fie el cît de mare, probabil că nu ar fi avut atît de suferit.

2) Capitalismul românesc stă tot timpul sub ameninţarea a numeroase pericole. E ameninţat de Birocraţie, e ameninţat de arbitrajul deciziilor politice în domeniul economiei, de schimbările de peste noapte în anumite decizii.

Una din marile ameninţări constă în schimbările de atitudine faţă de diferiţi oameni de afaceri în funcţie de partidul ajuns la putere.

3) Capitalismul român e ameninţat de practica de 30 de ani a contractelor cu statul încheiate de o camarilă din domeniul oamenilor de afaceri şi care face ca autenticii oameni de afaceri, autenticii capitalişti să piardă.

4) Nu în ultimul rînd, sub faldurile luptei împotriva corupţiei capitalismul românesc a fost distrus.

5) Capitaliştii români, aşa cum am constatat de-a lungul acestor 30 de ani, nu sînt uniţi. Capitaliştii români sînt pe cont propriu fiecare, nu reuşesc să se constituie într-o forţă nici măcar precum sindicatele.

În consecinţă, orice guvern care vine, oricît de slab ar fi, e mult mai puternic decît toţi capitaliştii la un loc.

Aceasta este starea capitalismului românesc şi nu cred că ea se va îmbunătăţi prea curînd”.

NOTĂ: Acest editorialul este preluat integral de pe cristoiublog.ro