Curtea Constituţională despre Legea caselor naţionalizate

Autorul excepţiei a invocat încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale articolul 15 alin.(2) relative la neretroactivitatea legii, ale articolului 16 alin.(1) privind egalitatea în drepturi, ale articolul 44 alin.(2) teza întâi referitoare la dreptul de proprietate privată şi ale articolului 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

Examinând excepţia, Curtea reţine că s-a pronunţat prin mai multe decizii cu privire la art.2 alin.(1) lit.i) şi art.45 alin.(2) din Legea nr.10/2001, constatând că aceste texte de lege sunt constituţionale. Astfel, cu privire la constituţionalitatea textelor Curtea, prin Decizia 556 din 25 octombrie 2005 a decis că soluţia de restituire a unor asemenea categorii de imobile este rezultatul opţiunii legiuitorului şi are la bază exercitarea dreptului de a decide asupra modului de reparare a injustiţiilor şi a abuzurilor din legislaţia anterioară.

Referitor la prevederile articolului 45 alin.(2) din Legea 10/2001, prin Decizia 145 din 25 martie 2004, Curtea a constatat că acest text de lege nu încalcă dispoziţiile constituţionale privind protecţia proprietăţii private şi s-a statuat că prevederea legală criticată recunoaşte validitatea titlului de proprietate al dobânditorului de bună-credinţă al unui imobil preluat de stat fără titlu valabil, recunoscând, în acelaşi timp, şi titlul proprietarului iniţial, însă în condiţiile art.2 alin.(2) din acelaşi act normativ.

În ceea ce priveşte pretinsa contrarietate cu dispoziţiile articolului 15 alin.(2) din Constituţie, Curtea a statuat, prin Decizia 191 din 25 iunie 2002 şi prin Decizia 826 din 16 noiembrie 2006, că prevederile articolului 45 alin.(2) din Legea 10/2001, aplicând principiul ocrotirii bunei-credinţe şi pe cel al aparenţei de drept, nu consacră o soluţie legislativă novatoare şi, prin urmare, nu poate fi socotit retroactiv.

Cele statuate în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, neintervenind elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.

Totodată, Curtea constată că prevederile articolul 2 alin.(1) lit.i) şi articolul 45 alin.(2) din Legea 10/2001 nu contravin dispoziţiilor constituţionale ale art.16 privind egalitatea în drepturi, întrucât acestea se aplică tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementată de ipoteza normelor juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare şi nici nu prevăd o restrângere a exerciţiului unor drepturi sau suprimarea acestora.