COMENTARIU Lelia Munteanu: Trei coşmaruri educate

Coşmarul Roz: se face că mă aflu în puţul unui lift defect şi cânt la oboi o piesă de Albinoni. Am talent – oh, boy! – acustica e perfectă. Dintr-odată, liftul porneşte cu un scrâşnet sinistru, coboară vertiginos. Nu mai văd partitura, mă cuprinde panica: n-o să apuc să ascult discursul premierului la asumarea răspunderii pe Legea conservării energiei.

Coşmarul Portocaliu cu Puţin Mov: se face că joc table cu Arhimede (cel puţin aşa s-a prezentat). Îl bat de-l rup, deşi o voce din capul meu îmi atrage atenţia, la intervale regulate, ţiuind precum centura de siguranţă: „Bei, tu nu ştii să joci table". O văd, ca din alte vise, pe doamna Şoşoacă. Şopteşte. Nu e ea. Strigă. Ea e. "Poliţia  trage cu gloanţe de război în milioanele de manifestanţi!". Arhimede cade secerat, din politeţe.

Coşmarul Tărcat. E cel mai lung dintre toate. Se face că sunt la Loft şi comand o roabă cu şampanie. Chelnerii o aduc cu torţe aprinse. Când se apropie, constat cu groază că e Proiectul Naţional România Educată. Mă arunc în foc să-l salvez. La o masă alăturată, obişnuiţii localului, Albinoni şi Arhimede, dezbat raţionamentul pisicii cu trei cozi. Premisa 1: Nici o pisică nu are două cozi. Premisa 2: Orice pisică are o coadă în plus faţă de nici o pisică. Concluzia: Fiecare pisică are trei cozi. Din coşmarul ăsta nu cred că m-am trezit încă.