COMENTARIU Marius Oprea / Diana Şoşoacă, sau de ce ar trebui aviz psihologic la depunerea candidaturii

La începutul carierei Dianei Şoşoacă, a fost o vreme cînd eram înclinat să-i dau şanse – mai ales în timpul mişcării pe care a făcut-o, atunci cînd s-a dus la minerii blocaţi în subteran şi a reuşit să mobilizeze mii de ascultători ai discursului ei, în Valea Jiului. Era ceva ce niciun politician nu îndrăznise să facă, la vremea respectivă. Tocmai această îndrăzneală m-a făcut atent, socotind-o ca atare. Dar nu era decît o altă bufonerie de-a ei, pe care a potrivit-o, în acel moment, pe aceeaşi lungime de undă cu disperarea minerilor, pe care de fapt a exploatat-o, pentru vizibilitate. Dar, n-am avut nici un motiv să fiu atent la comportamentul ei, pentru că timpul a dovedit curînd că Diana Şoşoacă n-are nici instinct politic, nici cultură, numai adrenalină în exces şi o minte bîntuită de scenarii.

 

Într-o postare recentă pe facebook, ea emite un nou enunţ tipic celor care i-au creat faima. Construieşte un scenariu apocaliptic, de la un fapt divers – un exerciţiu militar: ”Am discutat cu nenumărate persoane” susţine ea, dînd senzaţia că e vorba de ”competenţe” în materie. ”Avem o gravă problemă, ca ţară, pentru că, de două zile, Divizia 101 Aeropurtată se află la Baza Mihail Kogălniceanu, gata să intervină în Ucraina, în caz de escaladare a conflictului. Divizia 101 Aeropurtată a armatei SUA a fost desfăşurată în Europa – e pentru prima dată după aproape 80 de ani, în fapt 78 de ani – pe fondul tensiunilor crescute dintre Rusia şi NATO. Atenţie! Nu există nicio tensiune între Rusia şi NATO. Ei aşa invocă. Ucraina nu este membră NATO. De aceea, NATO nu are de ce să intervină în apărarea Ucrainei. Însă trebuie să menţionez lucruri pe care voi nu le ştiţi. Această Divizie 101 Aeropurtată a armatei SUA nu are nicio răspundere faţă de România. Ea nu este o divizie de defensivă, deci de apărare, ci este de ofensivă, de atac. De ce a fost cantonată în Baza Mihail Kogălniceanu? Puneţi-vă întrebări şi de ce imediat astăzi preşedintele României a convocat CSAT-ul. Este o strînsă legătură. Iar, dacă această divizie ne va băga în război, ei după aceea pleacă în Statele Unite ale Americii, iar noi rămînem aici, la graniţă cu ruşii şi credeţi-mă că nu va interveni nimeni 48 de ore, timp în care ne vor măcelări, efectiv!”

 

Şoşoacă porneşte, bineînţeles, de la o premisă falsă: ”nu există nicio tensiune între Rusia şi NATO”. Zău, chiar aşa? Nu numai Şoşoacă însăşi, dar şi propagandiştii ruşi au acuzat şi acuză în continuare NATO de faptul că a dezlănţuit o agresiune împotriva Rusiei, prin sprijinul acordat Ucrainei. Dar Şoşoacă îşi schimbă argumentele cum vrea ea, cu un singur scop: acela de a crea şi spori inutil panica printre români, pozînd în schimb în ”salvatoare a naţiei”. Cît despre ruşii, care ne vor ”măcelări, efectiv” în 48 de ore, e iarăşi o poveste. Intervenţia NATO în cazul unei agresiuni într-o ţară membră nu se negociază, ea e efectivă şi imediată. Acţiunea de descurajare a Alianţei, prin detaşarea Diviziei 101 Aeropurtată are un alt scop, dar Diana Şoşoacă, fie că are sau nu o agendă ascunsă, refuză să o vadă: e vorba de o acţiune menită să împiedice o mişcare-surpriză a Federaţiei Ruse spre est. Spre Transnistria şi Republica Moldova, de pildă, aflată în plină criză şi în stare de vulnerabilitate, pentru un Putin care are nevoie ca de aer, de o victorie răsunătoare şi facilă. O ”eliberarea Moldovei” de ”fasciştii de la Chişinău” e însă descurajată tocmai de această desfăşurare de forţe ale Alianţei, pe flancul ei estic, în România.  Aceasta, şi nu alta e miza. România nu se pregăteşte de război, ci participă la consolidarea păcii în regiune.  

 

Şoşoacă susţine că Federaţia Rusă e singura care ”doreşte pacea”. Se vede cu ochiul liber, în fiecare zi de război în Ucraina, o ţară care-şi apără, din 24 februarie încoace, cu un neaşteptat eroism, teritoriul. Dar senatoarea susţine, contrar evidenţelor: ”cred că cuvîntul pe care toţi trebuie să-l pronunţăm astăzi este pace. Vă aduceţi aminte, în februarie, la sfîrşitul lui februarie, cînd am făcut demersul Neutralitate pentru România – Pacea de la Bucureşti, ne-am dus la toate ambasadele implicate, niciuna nu a vrut să vorbească despre pace, în afară de Ambasada Federaţiei Ruse”. E drept, pentru că Diana Şoşoacă e adepta păcii, în varianta rusă: o recunoaştere a ocupaţiei ruse din Ucraina. 

 

Ceea ce e cumva îngrijorător e că Şoşoacă are destui adepţi, chiar şi nedeclaraţi. Ideea potrivit căreia NATO ”ne va tîrî în război” e în capul multor români, care uită că într-o alianţă ai şi îndatoriri, nu numai drepturi. Care uită mai ales esenţialul: că NATO e o alianţă defensivă. Aceşti ”patrioţi” sînt dintre cei care, în mod paradoxal, deşi se declară ”români verzi”, sînt gata să aplaude la o invazie rusească, exact aşa cum, din păcate, s-a comportat o parte a minorităţii evreieşti, la invadarea Basarabiei de către trupele Armatei Roşii după cedarea ei, în 1940. 

 

Şoşoacă nu e o persoană, ci şi un simptom, rezultatul vizibil al efectelor produse de propaganda rusă în România. Ca o hîrtie de turnesol, ea indică perfect temerile şi umorile Kremlinului. Care acum, prin întărirea flancului estic cu cea mai cunoscută unitate de elită a armatei americane, îşi vede zădărnicite planurile. Într-o atmosferă oricum tensionată, cu război la frontieră, asemenea mesaje de panică sînt, de fapt, inclusiv un atac la adresa securităţii noastre naţionale. Sabotată din interior – de oameni labili, sau de agenţi subtili, totuna – contează rezultatul. Iar Şoşoacă îl obţine, în numele ”patriotismului” său, dar, paradoxal, împotriva României 

 

Nu va fi niciun război, dar, cu Şoşoacă în prim-plan, n-avem parte nici de pace. La modul cel mai serios însă, trebuie spus că totuşi avizele psihologice la depunerea candidaturii ar trebui să fie prevăzute în cele din urmă, în Legea electorală.