Ion Cristoiu: Dosarul 10 august – un episod pilot din serialul Confruntarea dintre USRPL şi Klaus Iohannis

Publicistul Ion Cristoiu afirmă că reacţia preşedintelui Iohannis după clasarea dosarului 10 august, exprimată printr-o postare pe Facebook, şi nu printr-o declaraţie sau conferinţă de presă, este doar un episod din confruntarea între şeful statului şi USRPLUS, care, în perspectiva prezidenţialelor şi al parlamentarelor din 2024, se va desprinde de sub tutela acestuia şi îl va ataca.

Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:

„La două zile după anunţul privind respingerea de către Tribunalul Bucureşti, judecătorul de Cameră preliminară, a solicitării DIICOT de redeschidere a Dosarului 10 august, Klaus Iohannis a postat pe Facebook următorul text:

<Solicit ministrului Justiţiei să explice public de urgenţă cum s-a ajuns în situaţia ca dosarul vizînd evenimentele din 10 august 2018 să fie clasat. Românii au tot dreptul să ştie cine sînt cei vinovaţi de actele de violenţă împotriva manifestanţilor paşnici. Lucrurile nu se pot încheia aici şi de aceea am cerut ministrului Justiţiei şi ministrului de Interne să găsească soluţiile pentru ca adevărul în legătură cu 10 august să fie aflat, iar cei responsabili să răspundă>.

Pe marginea acestei postări Cornel Nistorescu, unul dintre puţinii gazetari care-şi permit să-l critice făţiş pe Klaus Iohannis, a publicat în Cotidianul din 6 martie 2021 pamfletul intitulat Preşedintele şi ministrul – tămîie la Drept. Potrivit lui Cornel Nistorescu, atît intervenţia lui Klaus Iohannis, cît şi răspunsul prompt a lui Stelian Ion, ministrul de Justiţie, la solicitarea lui Klaus Iohannis dovezi că şi Klaus Iohannis şi ministrul n-au cultură juridică:

<Ce fel de stat şi ce fel de justiţie avem dacă un simplu cetăţean, fără studii de specialitate, poate înţelege greşeala enormă făcută de preşedintele României în cazul «Dosarului 10 august». Cîte doage o avea preşedintele în plus sau în lipsă ca să se lanseze într-o asemenea solicitare? Nu putea să sune un consilier sau un prieten, absolvent de Drept, chiar pe jurisconsultul de la primăria Sibiului (că îi răspunde încă!) şi să-l întrebe dacă se mai poate face ceva? Putea să coboare din Dealul Cotrocenilor pe la căminele studenţeşti şi tot ar fi aflat un răspuns ca să nu se facă de rîs.

Orice student i-ar fi zis: «Dom’ preşedinte, nu se poate face nimic! Este o sentinţă definitivă şi obligatorie şi nu există altă cale decît respectul pentru o judecată definitivă ca şi cele pe care scrie, de obicei, „Noi, preşedintele României…”»>.

Cornel Nistorescu e o personalitate a publicisticii noastre. Ca şi în cazul oricărei producţii însemnate, textul e complex, cu multe profunzimi aiurea. Citit cu atenţie textul său are două aspecte:

La o primă vedere, Cornel Nistorescu pare chiar convins că intervenţiile celor doi mărturisesc un analfabetism în materie de Drept.

Noi însă ştim că Preşedintele cel puţin beneficiază un aparat de consilieri. Misiunea acestora e să ştie ceea ce preşedintele habar n-are. Cornel Nistorescu ştie asta. El foloseşte imaginea unui preşedinte care atacă o sentinţă judecătorească, pentru că habar n-are de Drept, pentru pentru a sublinia enormitatea intervenţiei lui Klaus Iohannis, pe care o condamnă.

Am condamnat-o şi noi.

După care, lăsînd gazetăria de atitudine şi trecînd la gazetăria de căutare a dedesubturilor ,ne-am dat seama că putem privi intervenţia lui Klaus Iohannis şi ca o manevră politică.

Pentru asta se cuvine să luăm seama la context:

1) După ce Tribunalul Bucureşti a respins cererea de redeschidere a Dosarului, liderii USRPLUS, presa USRPLUS, ONG-urile USRPLUS, asociaţiile de magistraţi care sînt în slujba USRPLUS, l-au atacat pe Klaus Iohannis, arătînd că, de fapt nu Tribunalul Bucureşti poartă responsabilitatea înmormîntării dosarului, ci Klaus Iohannis. El a numit-o pe Georgiana Hosu în fruntea DIICOT, care Georgiana Hosu, din 2019 de cînd dosarul a fost preluat de DIICOT, pînă în iunie 2020 cînd dosarul a fost clasat, a coordonat activitatea procurorului care a închis Dosarul. Trebuie să reamintim de cîte ori e posibil că avem de a face cu o clasare a dosarului 10 august de către DIICOT sub coordonarea şi cu aprobarea şefei DIICOT de la vremea respectivă. Dar după ce s-a anunţat clasarea acestui dosar, s-a ivit un tărăboi dinspre partea USRPLUS a politicii şi a presei. Şi atunci Georgiana Hosu a cerut Curţii de Apel redeschiderea unui dosar pe care instituţia condusă de ea, dar mai ales ea, îl clasaseră. Georgiana Hossu a fost contestată de USRPLUS, de presa USRPLUS şi de asociaţiilor magistraţilor care funcţionează în sfera de influenţă a USRPLUS ca şefă a DIICOT. Dar Klaus Iohannis a numit-o totuşi şefa DIICOT la propunerea lui Cătălin Predoiu. Şi era limpede că Cătălin Predoiu nu a desemnat-o de capul lui. Aşadar, imediat după anunţul privind decizia Tribunalului Bucureşti pe Facebook, în televiziuni, prin comunicate s-a ivit o bolboroseală USRPLUS-istă împotriva lui Klaus Iohannis.

2) Klaus Iohannis nu a ţinut conferinţă de presă, n-a dat un comunicat al Administraţiei Prezidenţiale, ci a scris pe Facebook. Şi nu imediat, ci la două zile după anunţ. În limbajul analizei politice o postare pe Facebook este un semnal mult mai slab decît o intervenţie publică într-un interviu, într-o conferinţă de presă sau într-un comunicat.

Să remarcăm astfel că:

1) Preşedintele a aşteptat să vadă cum evoluează Scandalul 10 august şi de abia după aceea a intervenit.

2) Preşedintele a apelat la postarea pe Facebook, cel mai slab mesaj din punct de vedere oficial.

Acesta este contextul.

Dacă analizăm textul vom constata următoarele:

1. Preşedintele solicită ministrului Justiţiei să explice cum s-a ajuns în situaţia ca Dosarul vizînd evenimentele din 10 august să fie clasat.

Deci preşedinte nu critică decizia Justiţiei, nu critică sentinţa definitivă, ci îi cere unui ministru să explice cum s-a ajuns în situaţia ca Dosarul să fie clasat.

Ceea ce înseamnă că ministrul Justiţiei trebuia să-i explice şi cum a ajuns să fie clasat dosarul de către DIICOT şi apoi acelaşi DIICOT să ceară redeschiderea dosarului.

2. Din punctul de vedere al conţinutului urmează în postare un bla-bla-ism frecvent după 10 august 2018. Preşedintele spune că românii au dreptul să ştie cine sînt cei vinovaţi de actele de violenţă împotriva manifestanţilor şi apoi că a cerut ministrului Justiţiei şi ministrului de Interne să găsească soluţiile pentru ca adevărul în legătură cu 10 august să fie aflate iar responsabili să răspundă.

Această ultimă precizare este aberantă. Preşedintele nu cere să se afle Adevărul în legătură cu un moment cu multe enigme, ci să se afle adevărul pe care el îl comandă, şi anume că sînt responsabili şefii jandarmilor şi eventual liderii PSD de la vremea respectivă. Solicitarea adresată celor doi este aiurea, pentru că nu văd cum ministrul de Justiţie şi ministrul de Interne vor găsi soluţiile cîtă vreme dosarul e din 11 august 2018. Între timp, din octombrie 2019, Klaus Iohannis a avut Guvernului Meu. În acest Guvern al Meu ministru de Interne a fost al PNL, deci a lui Klaus Iohannis, şi ministru Justiţiei a fost Cătălin Predoiu, tot al PNL. Cei doi aveau datoria să descopere în birourile lăsate, în hîrtiile predate de antecesorii PSD- işti documente prin care să se dezvăluie adevărul. Cum să le descopere Lucian Bode şi Stelian Ion, care au primit cu predare-primire hîrtiile de la miniştri ai PNL?

Dacă luăm ansamblu de fapte, de la context şi pînă la conţinut putem avansa ipoteza bănui că, de fapt, Klaus Iohannis a reacţionat astfel nu de dragul electoratului de Dreapta, care şi-a făcut o legendă din gazarea din Piaţa Victoriei, ci pentru c-a sesizat după două zile de pipăire a impactului pericolul întruchipat de campania USRPLUS care-l face pe el vinovat de clasarea Dosarului.

Am asistat astfel la un episod – nu atît de spectaculos cum vor fi următoarele - din serialul care se întrevede a fi confruntarea între Klaus Iohannis şi USRPLUS. Eu sînt convins că pe măsură ce ne îndreptătm spre 2024 între Klaus Iohannis şi Tineretul, aşa li se spune celor din USRPLUS, se va adînci un conflict acum doar înmugurit. Şi la un moment dat, mai ales dacă URSPLUS îşi va avea propriul candidat la preşedinţie, ţinta numărul unu a campaniei duse de USRPLUS va fi Klaus Iohannis. În opinia membrilor şi liderilor USRPLUS, Klaus Iohannis este şi el un politician vechi. Şi dacă deocamdată URSPLUS acceptă tutela preşedintelui în cadrul actualei coaliţii de guvernare, la un moment dat se va desprinde şi, repet, va avea un interes din punctul de vedere al prezidenţialelor şi al parlamentarelor din 2024 nu numai să se delimiteze dar să-l şi atace pe Klaus Iohannis.

Aşteptăm aşadar episodul doi al acestui serial care a început printr-un episod pilot, mai puţin spectaculos decît ne aşteptam, dar probabil că de pe la episodul 2, episodul 3, serialul va fi chiar spectaculos”.

NOTĂ: Acest editorial este preluat de pe cristoiublog.ro