Ion Cristoiu: Transmisie în direct. Congresul extraordinar al Partidului Celor Care nu Stau cu mînile-n sîn

Publicistul Ion Cristoiu parodiază un congres de partid în care totul se desfăşoară conform planului până când un delegat adormit votează ce a visat, nu ce a văzut, prilej pentru televiziunile de ştiri să facă, în sfârşit, un breaking news transmis din ministudiori pregătite special pentru eveniment.

Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:

„La Palatul Parlamentului, într-una din sălile enorme, ca de bal imperial napoleonian, se desfăşoară Congresul extraordinar al Partidului Celor Care nu Stau cu mînile-n sîn. Spre disperarea televiziunilor de ştiri, cele care trăiesc din Breaking News-uri, în sală totul se desfăşoară potrivit punctajului. Imnul de Stat a fost bîiguit de toţi participanţii, deşi trei sferturi dintre ei n-au reuşit să treacă de prima strofă. Versurile sînt însă răcnite distinct de difuzoarele postate în punctele strategice ale sălii. Nu e nevoie să cînţi versurile. Ajunge să dai din gură, ca şi cum ai zice ceva. La o adică, poţi spune Hai leliţo-n deal, la vie!

Vorbitorii n-au ridicat probleme.

Au venit la tribună, au citit (mai mult sau mai puţin artistic) hîrtiile scoase de prin buzunare, s-au lăsat aplaudaţi şi au plecat.

Toţi au fost de acord cu propunerea conducerii de nou preşedinte al Partidului.

Votul n-a adus nici o surpriză. S-a votat în unanimitate totul:

Rezoluţia, Telegrama, componenţa noului Consiliu, componenta Noului Birou şi, în fine, separat de o pauză, Preşedintele.

Cei din sală ridicau mîinile automat la strigarea de pe scenă Cine e pentru? şi le ţineau jos, cît mai jos posibil, la strigarea Cine e împotrivă? La Se abţine cineva, spre stupoarea celui care conducea şedinţa, s-a ivit din fundul sălii o mînă tremurîndă. Vă abţineţi? s-a interesat cel de la Prezidiu, suficient de ameninţător pentru a descuraja şi alte încercări. Mîna a căzut speriată. De lîngă cel care o ridicase a ţîşnit în sus un coleg, care şi-a cerut iertare în numele purtătorului de mînă. Visase că stă la o coadă unde se dădeau tingiri pe gratis. Cînd se strigase de pe scenă chestia cu abţinerea, în vis o tipă cu sîni mari, fără sutien, întrebase languros, Cine mai vrea o tingire, am una-n plus? Cel din somn ridicase mîna, dar trezindu-se brusc se pomenise cu mîna în sus, ca şi cum s-ar fi abţinut. Lucrurile se lămuriră. Televiziunile de ştiri făcură însă mare caz de ceea ce burtierele trîmbiţau a fi Incidentul de la Congres.

În holul din faţa sălii, televiziunile de ştiri şi-au amenajat ministudiouri. Între momentele de transmisie în direct din sală se petrec talk-show-uri cu participarea delegaţilor şi a ziariştilor invitaţi. La un moment dat şi-a făcut apariţia în hol Florin Morcov, unul dintre cei mai mari manelişti ai ţării specializat în cîntece de ocnă interpretate cu deosebire la petrecerile celor care au făcut închisoare pentru corupţie. Crezînd c-a venit la Congres, cei de la ministudiouri se năpustiră să pună mîna pe el, pentru a-l întreba despre Programul Partidului, dar mai ales pentru a-l pune la sfîrşit să interpreteze o manea în transmisia directă de la Congres. Florin Morcov refuză invitaţiile. Nimerise aici din greşeală. Căuta o altă sală, unde se desfăşura banchetul oamenilor de afaceri din I.T., la care el urma să cînte mai multe manele despre noile aplicaţii de pe piaţă de pe Apple Store.

Din cînd în cînd, la cîte un ministudio, o reporteriţă sfrijită o ia spre sală, deschide uşa, se strecoară printre rînduri aplecată cît se poate de tare, ca un infanterist sub focul artileriei inamice, şi scoate de la lucrări un lider. Adus la ministudio, liderul înşiră verzi şi uscate.

Cum arată un ministudio?

O tipă excesiv de zîmbitoare, într-o cămăşuţă subţire, contrară împrejurărilor (trage un curent de te dor măselele) stă cu privirile fixate asupra invitatului şi cu urechea ciulită la ce i se spune din Regie. Invitatul vorbeşte întruna, însufleţit de privirile fătucei, fără să ştie că fătuca habar n-are ce spune interlocutorul. Ascultă în cască vestea că la post se vor opera reduceri masive şi că ea e printre cei de pe listă.

Regie e amenajată alături, într-un spaţiu deschis.

Lucrează doar regizorul de emisie.

Ceilalţi angajaţi şi-au trîntit paltoanele şi scurteicile pe scaune şi se cinstesc cu sucuri şi cafele fierbinţi din pahare de plastic. Cîţiva mănîncă salam cu chifle, dintr-un pachet desfăcut fără să foşnească.

Dinăuntru vine ropot de aplauze.

Gata, s-a încheiat sindrofia!”

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro